Page 232 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 2

13 MARKERI ANEMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

13. MARKERI ANEMIE
13.1 Feritina
Informaţii generale
Fierul intracelular este depozitat în doi compuşi, feritina şi hemosiderina. Apoferitina (feritina fără fier)
are o GM de 440 kD, forma unei sfere goale, cu diametrul de 13 nm, cu o cavitate centrală cu diametrul
de 6 nm, unde este depozitat fierul, care comunică cu exteriorul prin 6 canale (prin care intră şi iese
fierul) şi un înveliş proteic format din 24 molecule, reprezentate de două subunităţi distincte: H (heavy)
şi L (light), cu GM de 21, respectiv 19 kD şi codificate pe cromozomii 11 (H), respectiv 19 (L). O singură
moleculă de apoferitină poate păstra ~4500 atomi de fier, GM depăşind în acest caz 800 kD, însă, de
obicei se găsesc molecule de feritină cu cel mult 2000 atomi de fier. Fierul intră în moleculă sub formă
de Fe şi este oxidat sub acţiunea catalitică a apoferitinei (lanţurile H au un centru feroxidazic) şi este
2+
păstrat ca polimer trivalent de hidroxid fosfat feric, învelişul proteic protejând celula de efectele toxice
ale ionilor de fier. Sinteza apoferitinei este stimulată de expunerea la fier. Există cel puţin 20 proteine
de isoferitină distincte, cu proporţii variabile de lanţuri H şi L, care diferă prin încărcătura de suprafaţă:
isoferitina acidă conţine o proporţie crescută lanţuri H şi predomină în ţesutul cardiac, renal, placentă,
limfocite, monocite, precursorii eritroizi, dar şi în ţesuturile tumorale; isoferitina bazică este bogată în
lanţuri L, este mai stabilă, şi se găseşte în ficat, splină, precum şi în ser. Feritina se găseşte în plasmă
în cantităţi mici şi concentraţia sa se corelează cu depozitele de fier. Feritina serică este glicozilată
(sugerând secreţia de către celulele sistemului fagocitic) şi relativ săracă în fier. În deficitul de fier,
feritina scade înaintea apariţiei anemiei/altor modificări hematologice .
1;6
Recomandări pentru determinarea feritinei
• Diagnosticul diferenţial al anemiilor;
• Evaluarea anemiei feriprive şi monitorizarea tratamentului de substituţie cu fier (punctul final este
reprezentat de umplerea depozitelor de fier) şi a complianţei la tratament;
• Monitorizarea categoriilor de pacienţi cu risc de deficit de fier (detectarea deficitului de fier latent):
femei însărcinate, donatori de sânge, copii mici, pacienţi hemodializaţi etc.
• Monitorizarea statusului fierului la pacienţi cu boli renale cronice, dializaţi/nedializaţi.
• Diagnosticul şi monitorizarea tratamentului de depleţie în sindroamele de supraîncărcare cu fier .
5;6
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după masă); evitarea medicaţiei
radioactive cu 3-4 zile înaintea testării; abstinenţă de la alcool .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
7
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
7
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare şi se lucrează în aceeaşi zi;
dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la 2-8°C sau la (-20)°C . 7
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
7
Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat .
7
Stabilitate probă – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 12 luni la (-20)°C .
7
Metoda de determinare - imunochimică cu detecţie prin electrochemiluminiscenţă (ECLIA) . 7
Valori de referinţă – sunt dependente de vârstă şi sex .
7
232