Page 344 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Grad de susceptibilitate
Varianta HBV
LAM LdT ETV ADV TDF
Tip sălbatic S S S S S
M204I R R I S S
L180M + M204V R R I S S
A181T/V I S S R S
N236T S S S R I
L180M + M204V/I + I169T + V173L + M250V R R R S S
L180M+M204V/I + T184G + S202I/G R R R S S

S = susceptibil (sensibil) I = intermediar (susceptibilitate redusă) R = rezistent
Variantele anvelopei HBV – mutaţii la nivelul genei S
Suprapunerea genelor HBV are implicaţii clinice semnificative, mai ales în ceea ce priveşte relaţia
reciprocă dintre genele P (a polimerazei), care se suprapune complet peste gena S (care codifică
AgHBs). În consecinţă, mutaţii apărute la nivelul genei P produc modificări la nivelul genei S şi vice-
versa; implicit, unele mutaţii asociate cu rezistenţa la tratamentul antiviral determină schimbări ale
proteinei de suprafaţă a HBV.
Astfel, mutaţia rtV173L care apare pentru a compensa scăderea capacităţii de replicare asociate cu
mutaţiile rtM204V sau rtM204I (vezi rezistenţa la LAM) induce substituţia sE164D; mutaţia rtA181T
(LAM, ADV) induce apariţia unui stop codon în poziţia sTrp172X a proteinei S. Aceste schimbări scad
capacitatea de legare a AgHBs de anticorpii anti- HBs şi, respectiv, scad secreţia de virioni.
La persoane care au primit vaccin anti-HBV şi la pacienţi cu transplant hepatic cărora li s-a administrat
ser cu imunoglobuline anti-HBV pentru a preveni recurenţa infecţiei HBV s-a observat selecţia unei
variante de HBV cu alterări ale epitopului dominant al AgHBs. Mutaţia cea mai frecventă în astfel
de cazuri a fost G145R, consecinţa fiind alterări ale legăturii AgHBs – AcHBs şi implicit evaziune
imunologică.
Acelaşi fenomen de evaziune imunologică datorat aceleiaşi mutaţii G145R a fost observată la copii
care au primit vaccin anti-HBV cu sau fără imunoglobuline anti-HBV. Imunoprofilaxia a eşuat deşi
AcHBs erau prezenţi .
3
În ce situaţii este suspectată apariţia mutantelor rezistente la analogi nucleozidici şi
nucleotidici?
Apariţia rezistenţei la tratamentul antiviral se manifestă iniţial prin creşterea viremiei serice sub
tratament (“virologic breakthrough” definit în funcţie de nivelul de referinţă al viremiei: creşterea de
>1log peste nadir sau în mai mult de două ocazii la distanţă de o lună; sau reapariţia ADN HBV
10
detectabil). Această etapă virologică poate fi urmată de creşterea transaminazelor serice (după
anterioara lor normalizare, “biochemical breakthrough”) şi manifestări clinice de decompensare
hepatică. În aceste situaţii se recomandă identificarea mutaţiilor care conferă rezistenţă la tratmentul
actual şi selectarea unei medicaţii antivirale optime .
3
Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială .
6
344