Page 347 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

şi 7 săptămâni. Manifestările clinice includ oboseală, letargie şi greaţă şi preced cu o săptămână
apariţia icterului. Replicarea ARN-HDV este limitată, fiind evidenţiată doar în perioada de incubaţie şi
dispare după creşterea transaminazelor serice. În cele mai multe cazuri, vindecarea este completă,
rareori apărând cronicizarea.
Suprainfecţia se caracterizează prin forme severe de hepatită acută, care pot progresa spre infecţie
cronică. Replicarea ARN-HDV este marcată şi prelungită, acidul nucleic fiind detectabil atât în sânge,
cât şi în ţesutul hepatic. Infecţiile fulminante sunt relativ rare, dar pot determina encefalopatie hepatică
cu modificări de personalitate, tulburări de somn, confuzie, somnolenţă şi comă, iar ARN-ul viral seric
se găseşte în cantităţi crescute. Rata de mortalitate în aceste forme acute poate ajunge la 80%.
60-70% din persoanele infectate cu ambele virusuri progresează spre ciroză după un anumit număr
de ani. În această etapă, singurul tratament este transplantul hepatic. Carcinomul hepatocelular poate
fi întâlnit la persoanele cu infecţie cronică cu virus D şi este asociat cu ciroza . 4
Fiecare pacient AgHBs pozitiv trebuie testat cel puţin o dată pentru anticorpi anti-HDV. Testarea directă
pentru ARN HDV nu prezintă utilitate în absenţa anti-HD. Pe de altă parte, un rezultat pozitiv pentru anti-
HD nu indică în mod necesar hepatită D activă, astfel că este necesară efectuarea viremiei D pentru
confirmarea unei infecţii active. Dacă se obţine un ARN HDV pozitiv, este necesar să se stabilească
gradul afectării hepatice, să se monitorizeze atent pacienţii pentru carcinomul hepatocelular şi să se
ia în considerare tratamentul antiviral.
Deoarece până în prezent nu sunt date suficiente care să demonstreze corelarea viremiei D cu markeri
clinici ai afectării hepatice, cuantificarea ARN HDV este utilă numai dacă se iniţiază tratamentul
antiviral. Sunt în curs de evaluare reguli de oprire a tratmentului antiviral în funcţie gradul de reducere
a viremiei. Astfel, după unii autori (Erhardt, 2006), pacienţii cu o reducere <3 log a nivelului ARN HDV
după 24 săptămâni de tratment nu vor mai beneficia de terapia antivirală cu PEG-INF α-2b.
În 2004 a fost iniţiat studiul HIDIT-1 (Hep-Net International Delta Hepatitis Intervention Trial) care a
inclus 90 pacienţi cu hepatită cronică D şi boală hepatică compensată. Aceştia au fost randomizaţi
pentru 3 tipuri de terapie: PEG-INF α-2a împreună cu adefovir dipivoxil, PEG-INF α-2a + placebo şi
adefovir izolat pe o perioadă de 48 săptămâni. Concluziile acestui studiu au fost următoarele:
a) PEG-INF α-2a prezintă o eficacitate semnificativă faţă de HDV la >40% dintre pacienţi, 25%
dintre aceştia având o viremie D nedetectabilă după 48 săptămâni;
b) Adefovir dipivoxil prezintă o eficacitate redusă în ceea ce priveşte reducerea viremiei D, dar
poate fi luat în considerare la pacienţii cu replicare HBV semnificativă;
c) terapia combinată PEG-INF α-2a şi adefovir nu prezintă avantaje în ceea priveşte reducerea
ADN HBV sau ARN HDV.
În prezent este studiată eficacitatea PEG-INF α-2a în combinaţie cu tenofovir pentru tratmentul
hepatitei D; de asemenea sunt explorate şi alte opţiuni terapeutice .
2
Pregătire pacient - nu este necesară o pregătire specială .
3
Specimen recoltat - sânge venos . 3
Recipient de recoltare - vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant .
3
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul .
3
Cauze de respingere a probei - folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau
hemolizate .
3
347