Page 350 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

redusă) .
4
În funcţie de momentul la care s-a produs clearance-ul viral, răspunsul virusologic poate fi încadrat în
una din următoarele categorii:
- răspuns virusologic rapid („rapid virusological response”, RVR): obţinerea unui ARN-HCV nedetectabil
la 4 săptămâni de la iniţierea terapiei; pacienţii sunt consideraţi “rapid-responders”;
- răspuns virusologic precoce („early virusological response”, EVR) complet: definit printr-o
viremie nedetectabilă la 12 săptămâni de la iniţierea terapiei; pacienţii sunt consideraţi “standard-
responders”;
- răspuns virusologic lent („slow virusological response”) sau răspuns virusologic precoce parţial:
definit printr-o scădere a viremiei cu ≥2 log faţă de nivelul de bază la 12 săptămâni de la începutul
10
tratamentului şi obţinerea unui ARN HCV nedetectabil în săptămâna 24; pacienţii sunt consideraţi
“slow-responders” .
3;4
Pe de altă parte, există următoarele categorii asociate cu eşecul terapiei antivirale:
- lipsă de răspuns virusologic (“non-response”): definit printr-o scădere a viremiei cu <2 log faţă de
10
nivelul de bază la 12 săptămâni de la începutul tratamentului; în cadrul acestei categorii mai există un
grup de pacienţi, consideraţi ca fiind cei mai refractari la tratamentul antiviral, la care se constată în
orice moment o scădere a viremiei <0.5 log faţă de nivelul de bază (“null-response”); pacienţii sunt
10
consideraţi “non-responders” şi se întrerupe tratmentul antiviral în săptămâna 12;
- răspuns virusologic parţial: definit printr-o scădere a viremiei cu ≥2 log faţă de nivelul de bază la 12
10
săptămâni de la începutul tratamentului, însă cu un ARN HCV detectabil în săptămâna 24; la aceşti
pacienţi se întrerupe de tratamentul antiviral în săptămâna 24;
- reapariţia viremiei („breakthrough”): ARN HCV detectabil în cursul tratamentului, după un răspuns
virusologic iniţial;
- recădere („relapse”): ARN-HCV detectabil după sfârşitul terapiei la pacienţi care au niveluri
nedetectabile susţinute ale viremiei în cursul tratamentului .
4
Durata tratamentului combinat este în funcţie de genotipul viral. Conform programelor standard de
terapie antivirală, pacienţii infectaţi cu HCV genotip 1 sau genotip 4, indiferent de nivelul viremiei de
bază, trebuie să primească tratament timp de 48 săptămâni. Studiile clinice multinaţionale au arătat
că la pacienţii infectaţi cu genotipurile 2 sau 3 durata tratamentului combinat poate fi redusă la 24
săptămâni, fără compromiterea eficienţei (rata răspunsului virusologic susţinut este de 84%) .
5
Date recente însă (studiul INDIV-2) indică posibilitatea instituirii unei terapii individualizate, ghidată de
răspunsul virusologic, la pacienţii cu genotip 1/4, astfel:
- durata tratamentului va fi de 24 săptămâni la pacienţii “rapid-responders”, cu viremie bazală
scăzută (<600 000 - 800 000 UI);
- în cazul pacienţilor “standard-responders” durata tratamentului va fi de 48 săptămâni;
- pacienţii “slow-responders” pot beneficia de prelungirea tratamentului la 72 săptămâni.
Comparativ cu lotul martor care a primit tratamentul standard de 48 săptămâni, rata SVR în cazul
terapiei individualizate a fost de 55%, versus 48% .
3
În ceea ce priveşte pacienţii la care primul program de terapie a eşuat, retratarea va fi luată în
considerare în funcţie de categoriile mai sus menţionate .
4
Limite şi interferenţe
Heparina inhibă PCR-ul, de aceea aceasta nu trebuie folosită ca anticoagulant .
6
350