Page 388 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 388

18   TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ     GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Interpretarea rezultatelor
       Detecţia JCV-ADN în LCR susţine diagnosticul clinic de PML cauzat de acest virus . 4
       Limite şi interferenţe
       Un rezultat negativ nu exclude diagnosticul de PML .
                                           4
                                      Bibliografie

       1.  C. Sabrina Tan, Igor J. Koralnik. JC, BK and Other Polyomaviruses: Progresive Multifocal
             Leukoencephalopathy. In Mandell, Douglas,  and Bennett’s Principles and Practice of  Infectious
          Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 2051-2054.
       2.  Dan Duiculescu, Luminiţa Ene. Leucoencefalita multifocală progresivă (PML). În Revista română
          de boli infecţioase, vol IX, nr.1-2, 2006.
       3.  Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
       4.   Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: JC Virus,  Molecular Detection, PCR,
          Spinal Fluid. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.






                            18.3.23 Toxoplasma gondii - ADN

       Informaţii generale şi recomandări
       Toxoplasma gondii este un protozoar aparţinând ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat
       de genul Isospora. Ciclul de viaţă al Toxoplasma presupune 3 forme:
                   -   trofozoit: forma invazivă responsabilă de manifestările acute ale infecţiei;
                   -   chist: responsabil de infecţia persistentă şi  latentă;
                   -   oochist: nu se întâlneşte la om, ci numai la pisică (gazdă obligatorie), având rol
                       în ciclul evolutiv al Toxoplasmei şi  în transmiterea infecţiei . 7
       Parazitul este ubicuitar în natură, fiind întâlnit în mod obişnuit în solurile din regiuni calde şi umede ce
       sunt contaminate cu materii fecale de la animale. Parazitul poate infecta orice mamifer, însă principalul
       rezervor al bolii este reprezentat de familia Felidae (din care face parte şi pisica), unde parazitul se
       reproduce şi este eliminat prin materiile fecale sub formă de oochişti în cursul infecţiei acute.
       Infecţia se transmite la om prin ingestia de carne crudă sau insuficient preparată termic ce conţine
       chisturi tisulare, consumul de apă sau alimente contaminate cu oochişti sau vertical (transplacentar) de
       la o mamă ce a dobândit infecţia în cursul sarcinii. Mult mai rară este transmiterea printr-un transplant
       de organ infectat sau o transfuzie cu celule sangvine contaminate.
       Receptivitatea faţă de infecţie este generală. Toxoplasma gondii se multiplică intracelular la locul de
       invazie (tractul gastrointestinal), iar bradizoiţii eliberaţi din chisturile tisulare sau sporozoiţii eliberaţi din
       oochisturi penetrează şi se multiplică în celulele epiteliale intestinale. Formele parazitare se propagă
       mai întâi în ganglionii limfatici mezenterici după care ajung şi la organe situate la distanţă, pe cale


         388
   383   384   385   386   387   388   389   390   391   392   393