Page 390 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

mai mare dacă probele de sânge sau de LCR se recoltează fie înainte, fie în prima săptămână de
tratament 4;5;9;12 .
Infecţia oculară la pacienţii imunocompetenţi produce corioretinită acută caracterizată prin inflamaţie
severă şi necroză. La pacienţii cu SIDA corioretinita se manifestă prin panoftalmită segmentară şi zone
de necroză de coagulare asociate cu chisturi tisulare şi tahizoiţi. În jurul vaselor retiniene trombozate
pot fi vizualizate numeroase microorganisme; se pot produce leziuni multiple şi bilaterale. Pacienţii
având corioretinită activă indusă de Toxoplasma gondii nu prezintă de obicei anticorpi IgM detectabili,
iar titrurile de anticorpi IgG sunt scăzute. În majoritatea cazurilor corioretinita toxoplasmozică este
diagnosticată prin examen oftalmologic. Cu toate acestea există pacienţi cu modificări atipice ale
retinei; la aceştia detectarea ADN-ului parazitului în umoarea apoasă sau în cea vitroasă confirmă
diagnosticul .
5
Infecţia acută cu Toxoplasma este asimptomatică la majoritatea gravidelor. Cu toate acestea
este importantă datorită posibilităţii transmiterii infecţiei la făt. În cea mai mare parte a cazurilor
transmiterea la făt este limitată la acele paciente care dobândesc infecţia în cursul sarcinii. Excepţii
rare au fost observate la unele femei imunocompetente care au fost infectate cu T. gondii cu puţin
timp înaintea concepţiei. Rareori transmiterea la făt se produce prin reactivarea unei infecţii latente
la gravide imunodeprimate infectate înaintea concepţiei (coinfecţie HIV - T.gondii, paciente cu LES
sub corticoterapie). Pentru a evita complicaţiile din cursul sarcinii se recomandă evaluarea statusului
imun înainte de concepţie. Se consideră astfel că femeile seropozitive înainte de a rămâne însărcinate
sunt protejate în ceea ce priveşte transmiterea infecţiei viitorului făt. Pe de altă parte, femeile
seronegative prezintă riscul de a contracta infecţia în cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate
măsuri profilactice .
2;5
Infecţia fetală în cursul primului trimestru de sarcină se produce mai rar, dar se asociază cu un risc mai
mare de avort spontan şi apariţie a anomaliilor fetale. Infecţia contractată într-o perioadă avansată a
sarcinii este mai frecvent transmisă la făt, dar prezintă un risc mai mic de a induce anomalii fetale.
Cel mai mare risc de boală congenitală severă apare când infecţia este dobândită în săptămânile
10-24 de sarcină, iar cel mai mare risc de transmitere verticală se produce în cursul săptămânilor
26-40. Infecţia primară a mamei imediat înaintea concepţiei sau în primele 10 săptămâni de sarcină
are o rată de transmitere verticală de 2%, dar peste 80% dintre fetuşii infectaţi vor dezvolta o boală
severă cu microftalmie, corioretinită, hidrocefalie şi calcificări intracraniene. Între săptămânile 24 şi
30 prevalenţa infecţiei severe scade de la 80 la 20%, iar după săptămâna 30 se reduce la 6%, deşi
peste 80% dintre gravidele care prezintă infecţie primară în această perioadă vor transmite infecţia
fătului. Efectuarea testului PCR din lichid amniotic reprezintă cea mai bună metodă de diagnostic a
infecţiei fetale . Astfel, la gravidele care prezintă seroconversie în cursul sarcinii studiile au indicat o
1
sensibilitate de 83-97.5% şi o specificitate de 100% în detectarea infecţiei fetale. Amniocenteza va
fi evitată la mamele HIV pozitive datorită riscului de transmitere a virusului la făt. La nou-născutul cu
suspiciune de toxoplasmoză congenitală se pot recolta probe de lichid cefalorahidian, urină sau sânge
periferic în vederea diagnosticului molecular 1;3;10 .
Recomandări pentru determinarea Toxoplasma - ADN
1. Toxoplasma – ADN în sânge: diagnosticul toxoplasmozei diseminate şi al infecţiei
neonatale .
5;10

390