Page 394 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

18.3.25 Virus Epstein-Barr – ADN calitativ în sânge şi LCR
Informaţii generale şi recomandări
Virusul Epstein-Barr (EBV) este asociat cu un spectru larg de afecţiuni benigne şi maligne ce
include: mononucleoza infecţioasă, limfomul, sindromul limfoproliferativ posttransplant şi carcinomul
nazofaringian.
Determinarea genomului viral EBV-ADN este din ce în ce mai mult utilizată în laboratoarele clinice în
diagnosticul şi monitorizarea afecţiunilor induse de această infecţie .
5
Infecţiile EBV sunt larg răspândite astfel că până la vîrsta de 35-40 ani 95% dintre persoanele adulte
au venit în contact cu acest virus. Mulţi copii dobândesc infecţia în primii de viaţă, însă în majoritatea
cazurilor aceasta este asimptomatică sau evoluează ca o infecţie uşoară de tract respirator
superior . La adolescent şi adultul tânăr infecţia EBV primară poate determina, în 35-50% din cazuri,
7
mononucleoza infecţioasă – o afecţiune limfoproliferativă benignă caracterizată prin febră, astenie
fizică, faringită şi poliadenopatii.
Infecţiile primare se caracterizează prin viremii crescute care înregistrează scăderi până la valori
nedetectabile pe măsură ce sistemul imun recunoaşte şi controlează infecţia. Ca şi alte virusuri
herpetice, EBV poate să rămână în organism într-o stare dormantă ani de zile (infecţie latentă).
Reactivările periodice sunt însoţite de viremii tranzitorii. Unii pacienţi dezvoltă ulterior neoplazii
asociate infecţiei EBV iar aceştia prezintă ca trăsătură definitorie valori foarte ridicate ale viremiei.
Astfel, determinarea cantitativă EBV-ADN nu detectează numai infecţia activă ci constituie şi un fi
“marker tumoral” pentru anumite tipuri de procese maligne 2;3;8 .
Testul de detecţie a genomului EBV (EBV-ADN) în sânge poate fi util în diagnosticul mononucleozei
infecţioase în stadiu precoce precum şi în situaţiile în care markerii serologici nu oferă rezultate
concludente.
Genomul EBV a fost depistat în sângele pacienţilor atât în infecţiile primare cât şi în reactivări. Conform
unui studiu, utilizarea metodei moleculare a crescut cu peste 16% numărul cazurilor diagnosticate .
6
Complicaţiile neurologice în mononucleoza infecţioasă au fost documentate pentru prima dată în
urmă cu peste 70 ani. Incidenţa exactă a acestora nu este cunoscută, dar este estimată la 1-5% din
cazuri. EBV produce afecţiuni atât ale sistemului nervos central cât şi periferic. Prezenţa EBV-ADN
în LCR a fost demonstrată astfel la pacienţi cu meningită aseptică, encefalită, mielită şi neuropatie
(oftalmoplegie, plexopatie lombosacrată, neuropatie senzorială sau autonomă) .
1
Alături de diagnosticul complicaţiilor neurologice ale infecţiei primare, EBV-ADN în LCR constituie
un marker non-invaziv pentru cazurile de limfom al sistemului nervos central asociate cu sindromul
imunodeficienţei dobândite SIDA (sensibilitate de 83-100% şi specificitate >90% ca „marker
tumoral”) .
4
Pregătire pacient – nu este necesară .
5
Specimen recoltat – a) sânge venos; b) lichid cefalorahidian recoltat prin puncţie lombară .
5
Recipient de recoltare - a) vacutainer ce conţine EDTA ca anticoagulant; b) recipient steril pentru
LCR .
5
Cantitate recoltată - a) cât permite vacuumul; b) minimum 2 mL . 5
Prelucrare necesară după recoltare - a) proba nu va fi centrifugată .
5
394