Page 399 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

sau occipitală, iritabilitate, conjunctivită, edem palpebral, protruzia fontanelei, rinoree, sau diaree.
Manifestările clinice durează în medie 9 zile şi rareori se complică cu meningită sau encefalită.
HHV-6 constituie o cauză rară de meningită; virusul poate determina de asemenea encefalită la copii
aparent sănătoşi care se prezintă cu stare de conştienţă alterată, convulsii, psihoză sau paralizii de
nervi cranieni. În cele mai multe cazuri este vorba de panencefaliă care se poate asocia cu sechele
neurologice persistente . HHV-6 ADN a fost detectat în LCR într-un procent de până la 57% la copiii
2
<1 an având convulsii febrile şi de asemenea la copiii ce prezintă convulsii febrile recurente .
1
Infecţia acută cu HHV-6 este rară la adulţii imunocompetenţi şi se poate manifesta ca un sindrom
asemănător mononucleozei infecţioase cu febră, limfadenopatie, rash generalizat, hepatită fulminantă,
purpură trombocitopenică, miocardită sau encefalită.
După infecţia primară virusul rămâne latent în limfocite şi monocite, persistă la un nivel scăzut în
diverse celule sau ţesuturi şi se poate reactiva în momentul în care sistemul imunitar este compromis.
La persoanele imunocompetente această infecţie persistentă nu are nici o consecinţă.
Reactivarea HHV-6 este o manifestare frecventă la persoanele imunosupresate (50% din pacienţii
cu transplant de celule stem hematopoetice şi 33% din cei cu transplant de organe solide), ADN-ul
viral putând fi detectat în sângele periferic. Reactivările au loc în prima lună de la transplant şi sunt
mai frecvente la pacienţii trataţi cu anticorpi anti-CD3 sau corticosteroizi sau la cei care au suferit
un transplant alogenic sau cu celule stem din cordonul ombilical. Pacienţii prezintă frecvent febră
şi rash în perioada precoce posttransplant. HHV-6 infectează celulele progenitoare hematopoietice
inhibând formarea de colonii in vitro şi a fost asociat în unele studii cu supresia măduvei osoase şi
grefarea tardivă. 95% din reactivările virale la pacienţii cu transplant de celule stem hematopoetice
se datorează HHV-6B.
Manifestarea cea mai bine documentată la pacienţii imunosupresaţi este encefalita. Aceştia se
prezintă la un interval de 2-6 săptămâni de la transplant cu cefalee, confuzie, convulsii, psihoză sau
deficite la nivelul nervilor cranieni. În timp ce examenul CT este de obicei normal în faza iniţială, RMN-
ul indică anomalii la nivelul substanţei cenuşii din lobii temporali la 75% dintre pacienţi. Diagnosticul
pozitiv se stabileşte pe baza prezenţei virusului în lichidul cefalorahidian.
Au fost descrise şi cazuri de hepatită cu celule gigante, colită şi gastroduodenită asociate HHV-6 la
pacienţii cu transplant.
HHV-6 este mai rar implicat în apariţia encefalitei şi pneumoniei la pacienţii cu SIDA şi nu se consideră
că influenţează rata de progresie a infecţiei HIV către etapa SIDA.
HHV-6 a fost asociat cu scleroza multiplă pe baza detectării ADN-ului şi antigenelor virale în LCR
şi creier. Astfel, HHV-6 a fost găsit în nucleii oligodendrocitelor din leziunile pacienţilor cu sleroză
multiplă, cercetătorii descoperind o asociere puternică între prezenţa anticorpilor anti-HHV-6 IgM din
lichidul cefalorahidian şi fazele iniţiale ale sclerozei multiple. Unii susţin că infecţia virală joacă un rol
important în patogeneza bolii, prin mimetism molecular, proteinele virale reacţionând încrucişat cu
proteina bazică a mielinei. Cu toate acestea, investigaţii suplimentare sunt necesare pentru a defini
pe deplin rolul HHV-6 în scleroza multiplă .
2
Diagnosticul pozitiv al unei infecţii primare poate fi demonstrat prin seroconversia anticorpilor IgG de
la negativ la pozitiv sau prin prezenţa anticorpilor IgM. Creşterea titrului anticorpilor IgG de 4 ori indică
o boală activă. Diagnosticul serologic nu poate diferenţia însă o infecţie primară de o reactivare. O

399