Page 403 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

spontan, imediat după decapsidare în nucleii celulelor infectate. Genomul HHV-8 de ~ 165 kb conţine
aproximativ 100 de cadre deschise de citire (ORFs) aranjate într-o regiune lungă unică flancată
de mai multe unităţi repetitive (de 0.8 kb) cu conţinut ridicat în citozină şi guanină. Regiunea lungă
conţine secvenţe de gene conservate găsite în cele mai multe herpesvirusuri, intercalate cu secvenţe
specifice pentru HHV-8. De asemenea un număr de gene KSHV prezintă omologie cu unele gene
umane. Aceasta se datorează probabil faptului că virusul, de-a lungul evoluţiei sale, a „piratat”
numeroase gene din celulele gazdă: gene care codifică proteina de legare a complementului (ORF
4), citokine IL6-like (ORF K2), chemokine (ORF K4, ORF K4.1 şi ORF K6), factorul antiapoptotic
Bcl-2 (ORF 16), factorul de reglare a interferonului (ORF K9), ciclina D (ORF 72), proteina inhibitoare
FLICE (ORF K13), molecule de adeziune celulară (ORF K14), receptorul cuplat cu proteine G (ORF
74), dihidrofolat reductaza, timidin kinaza, timidilat sintetaza, ADN-polimeraza. Studii funcţionale
sugerează că aceste gene piratate ar putea ajuta virusul să se sustragă răspunsului imun, să prevină
oprirea ciclului celular şi să întrerupă activarea căilor apoptotice. Această strategie a fost denumită
“piraterie moleculară” 1;2;5 .
După infecţie, virusul pătrunde la nivelul limfocitelor şi rămâne într-o stare latentă. În această
perioadă genomul viral devine circular prin fuziune cap-coadă şi persistă sub forma unui episom
extracromozomial (plasmidă) aflat în copii multiple (10 - 50 copii) în interiorul nucleului. Doar ~ 5
gene sunt activate în cursul infecţiei latente, având rolul de a promova supravieţuirea celulară şi
tumorigeneza. Gena care codifică antigenul nuclear asociat cu latenţa (LANA sau ORF 73) asigură
replicarea ADN-ului viral şi legarea episomilor la cromozomi în timpul mitozei. Ciclina D virală (ORF
72) stimulează trecerea din stadiul G1 în S, este rezistentă la numeroşi factori inhibitori şi determină
diviziunea necontrolată a celulelor. FLICE activează factorul nuclear kappa B şi inhibă apoptoza .
2
În cazul în care virusul se reactivează şi intră în starea litică, începe replicarea virală a episomului,
sub formă de molecule ADN liniare (fiecare unitate genomică este tăiată la nivelul regiunii terminale
repetitive), care sunt asamblate în particule virale, ce sunt ulterior eliminate din celulă, cu rolul de a
infecta celule noi sau de a fi transmise la o nouă gazdă. În timpul replicării litice, o singură celulă poate
produce mii de particule virale, care de obicei determină şi moartea acesteia .
1;2
Spre deosebire de celelalte herpesvirusuri, HHV-8 nu induce infecţii cu caracter ubicuitar, acestea
fiind limitate în populaţia generală. Persoanele din Africa sub-sahariană prezintă rata cea mai mare
a infecţiei (~50% din populaţie). Seroprevalenţa în regiunea mediteraneană este de ~10%, deşi în
anumite zone din Italia poate atinge 30%. În SUA prevalenţa anticorpilor specifici este de 5%, în timp
ce în Japonia de numai 0.2%. Există mai multe modalităţi de transmitere a infecţiei: contact sexual (în
special la homosexuali), prin saliva persoanelor infectate, transfuzii de sânge, transplant de organe
solide de la donatori seropozitivi .
2;4
Infecţia primară cu HHV-8
Identificarea infecţiei primare cu HHV-8 este dificilă din cauza incidenţei scăzute a infecţiei în cele
mai multe populaţii studiate şi din cauza lipsei de trăsături specifice care să definească boala. Cele
mai multe infecţii sunt asimptomatice sau prezintă manifestări nespecifice, cum ar fi: febră, diaree,
astenie, rinoree, erupţii cutanate localizate, limfadenopatie sau artralgii. Într-un studiu clinic efectuat
recent, 2 dintre pacienţii care au suferit transplant renal au dezvoltat la 4 luni de la intervenţie o infecţie
primară cu HHV-8 de la acelaşi donator pozitiv (un pacient a prezentat sindrom Kaposi diseminat, iar

403