Page 406 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

suficient de ridicat pentru ca viremia să fie folosită în monitorizarea evoluţiei şi tratamentului bolii
Castleman. Faza activă a bolii se asociază cu valori crescute ale viremiei, spre deosebire de stadiul
de remisiune caracterizat de nivele scăzute de ADN HHV-8 .
1;2
Bibliografie

1. Daniel C Edelman. Human herpesvirus 8 – A novel human pathogen. In Virology Journal, 2005,
2:78.
2. Kenneth M. Kaye. Kaposi’s Sarcoma-Associated Herpesvirus Tzpe 8. In Mandell, Douglas,and
Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone,
Elsevier, 2010, 2017-2021.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories Test Catalogs and Guides. Human Herpesvirus-8
Antibody, IgG, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
5. Victoria Arama,. Madelena I. Dragan. Infecţii cu virusuri herpetice. În Boli infecţioase pentru
studenţii facultăţilor de Stomatologie, UMF Bucureşti, 1998.

18.3.30 Virus herpes simplex 1/2 (HSV) - ADN

Informaţii generale
Tipurile 1 şi 2 de virus herpes simplex (HSV-1, HSV-2) sunt responsabile de o varietate largă de
afecţiuni, de la infecţii cutaneo-mucoase până la infecţii SNC şi infecţii ocazionale ale organelor
viscerale, unele dintre acestea cu potenţial letal. HSV-1 este asociat în principal cu infecţii oculare şi
orale, în timp ce HSV-2 determină leziuni genitale.
Deşi HSV-1 şi HSV-2 sunt cele mai apropiate herpesvirusuri, acestea constituie entităţi serologice şi
genetice distincte.
Genomul HSV are o structură ADN bicatenară, liniară; molecula ADN este alcătuită din două domenii
unice, L (lung) şi S (scurt), legate covalent. Între cele 2 tipuri de virus herpetic există o omologie
a secvenţelor de 50%. Regiunile cu specificitate de tip sunt importante pentru răspunsul imun al
gazdei .
3
HSV este răspândit ubicuitar; majoritatea populaţiei (>80%) prezintă anticorpi anti-HSV ceea ce indică
o expunere foarte frecventă la acest virus. Transmiterea se face prin contactul apropiat cu persoanele
infectate (cel mai adesea prin salivă şi secreţii genitale). De asemenea mamele cu leziuni active în
cursul travaliului pot transmite infecţia non-născutului .
3;6
Expunerea la HSV a suprafeţelor mucoase şi a soluţiilor de continuitate de la nivelul tegumentului
facilitează pătrunderea virusului şi replicarea în celulele epiteliale la locul de intrare. Iniţial infecţia
HSV este adesea subclinică, fără leziuni aparente. O dată cu replicarea locală şi depăşirea barierei
mucoase virusul pătrunde în terminaţiile nervilor senzitivi sau autonomi şi este transportat pe cale

406