Page 410 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

18.3.31 Virus varicelo-zosterian (VZV) - ADN
Informaţii generale
Virusul varicelo-zosterian (VZV) face parte din familia Herpesviridae; conţine un ADN dublu catenar
localizat central şi înconjurat de o anvelopă .
6
VZV produce leziuni veziculare dermice ce se exprimă clinic ca varicelă (infecţie primară) sau herpes
zoster (reactivare). Infecţia primară se manifestă în special la copiii sub 10 ani printr-o erupţie veziculo-
pustuloasă generalizată care este în majoritatea cazurilor autolimitată. La copiii imunodeprimaţi
elementele cutanate sunt mai numeroase, au adesea o bază hemoragică, se vindecă mai greu, iar
uneori se suprainfectează cu bacterii Gram pozitive 3;5;6 .
Complicaţiile varicelei sunt rare şi afectează predominat SNC şi plămânul. Anomaliile neurologice
includ ataxia cerebeloasă acută, encefalita, meningita, mielita transversă. Ataxia cerebeloasă
(prevalenţă 1 la 4000 cazuri) se dezvoltă cel mai adesea în decurs de 1 săptămână de la debutul
exantemului, dar poate să apară chiar şi după 21 zile. La copii constituie de obicei o complicaţie
benignă care se remite într-un interval de 2-4 săptămâni; prin tehnici PCR poate fi detectat VZV-ADN
în lichidul cefalorahidian. O complicaţie mai gravă este encefalita, care este însoţită de o mortalitate
de 5-20% şi de sechele neurologice la 15% dintre supravieţuitori. De asemenea, o complicaţie severă
care survine adesea la adulţi şi la pacienţii imunodeprimaţi este pneumonia variceloasă (dispnee cu
tahipnee, tuse, febră, modificări radiologice de tip interstiţial) care poate fi letală pentru gravidele aflate
în trimestrul II sau III de sarcină .
6
Dacă infecţia primară survine în primele 28 săptămâni de sarcină există un risc de 1-2% de afectare
fetală (sindromul varicelei fetale sau varicela congenitală). VZV-ADN poate fi detectat prin tehnica PCR
în lichidul amniotic; testul are o sensibilitate foarte mare, dar o specificitate redusă pentru sindromul
varicelei fetale. Cu toate acestea nu a fost descris nici un caz de afectare fetală în asociere cu un
VZV-ADN nedetectabil în lichidul amniotic. Riscul de varicelă congenitală este mare dacă prezenţa
VZV-ADN în lichidul amniotic este însoţită de modificări ecografice sugestive .
1
Dacă infecţia mamei se produce la termen, există un risc semnificativ de varicelă a nou-născutului, cu
mortalitate de până la 30% .
1;6
După infecţia primară cu VZV virusul persistă într-o stare latentă în ganglionii senzitivi de pe traiectul
rădăcinii dorsale a nervilor spinali şi a nervilor cranieni. Reactivările se produc la 10-20% dintre
adulţi, mai frecvent după vârsta de 50 ani şi se manifestă printr-o erupţie veziculară unilaterală cu
distribuţie dermatomală . În cadrul herpes zosterului pot exista afectări SNC exprimate clinic ca
5
meningoencefalită sau encefalită. O complicaţie rară care apare după herpes zoster ophthalmicus
este angeita granulomatoasă cerebrală. La persoanele imunodeprimate evoluţia herpes zosterului
este mai severă şi mai îndelungată. Pacienţii cu limfoproliferări maligne au risc crescut de diseminare
cutanată şi afectare viscerală (pneumonie, hepatită şi meningoencefalită) .
6
Leziunile caracteristice sugerează de obicei diagnosticul de herpes zoster. Totuşi, atât virusul herpes
simplex (HSV) cât şi virusurile Coxsackie pot produce leziuni veziculare dermatomale. Pentru
diagnosticul diferenţial se poate recurge la detectarea ADN-ului viral din leziuni, care este rapidă şi
mai sensibilă decât izolarea virusului în culturi de celule .
4
Recomandări pentru determinarea VZV - ADN - diagnosticul infecţiilor VZV; astfel:

410