Page 413 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

există un risc de 10% ca fătul să dezvolte un defect congenital unic . Detecţia prin RT-PCR a ARN-
1
ului viral în lichidul amniotic are o sensibiliate şi o specificitate de aproape 100% pentru diagnosticul
infecţiei congenitale . Defectele sunt rareori întâlnite în cazul în care infecţia mamei s-a produs după
4
săptămăna 20 de sarcină .
1
Sindromul rubeolei congenitale asociază manifestări oftalmice (cataractă, microftalmie, glaucom,
retinopatie pigmentară, corioretinopatie), auditive (surditate), cardiace (persistenţa canalului arterial,
defecte septale ventriculare, stenoza arterei pulmonare periferice) şi craniofaciale (microcefalie) .
5
Expunerea secundară la virus sau reinfecţia se asociază extrem de rar cu transmiterea intrauterină a
virusului, indicând faptul că imunitatea mamei (dobândită natural sau indusă prin vaccinare) conferă
protecţie împotriva infecţiei in utero .
2
Nou-născutul cu infecţie congenitală excretă virusul în urină o perioadă de timp îndelungată (luni
sau chiar ani) fiind astfel contagios pentru persoanele din jur . Printre manifestările neonatale ale
4;5
sindromului rubeolei congenitale se numără meningoencefalita, hepatita, hepatosplenomegalia,
pneumonita interstiţială, trombocitopenia (care poate fi fatală), modificările radiologice caracteristice
ale oaselor lungi (radiotransparenţă) . RT-PCR efectuat în diverse produse patologice recoltate la
5
nou-născut (sânge, urină, lichid cefalo-rahidian) reprezintă un instrument util pentru confirmarea
diagnosticului de infecţie congenitală cu virusul rubeolei 1;2;4;5 .
Recomandări pentru determinarea virusului rubeolei - ARN - diagnosticul pre- şi postnatal al
infecţiilor congenitale cu virusul rubeolei; utilitate în diagnosticul rubeolei postnatale (împreună cu

testele serologice) .
5
Pregătire pacient - nu este necesară .
3
Specimen recoltat - a) exsudat faringian şi nazal; b) sânge venos; c) o probă spontană de urină; d)
lichid cefalorahidian recoltat prin puncţie lombară; e) lichid amniotic .
3
Recipient de recoltare - a) două tampoane fără mediu de transport; b) vacutainer ce conţine EDTA
ca anticoagulant; c) eprubetă pentru urină; d) şi e) recipient steril .
3
Cantitate recoltată - b) cât permite vacuumul; c) şi d) şi e) minimum 2 mL .
3
Prelucrare necesară după recoltare - b), c), d), e) probele nu vor fi centrifugate .
3
Cauze de respingere a probei – b) probe vechi, coagulate, hemolizate; folosirea heparinei ca
anticoagulant .
3
Stabilitate probă - probele de sânge, secreţii nazofaringiene, urină, LCR sau lichid amniotic sunt
stabile 48 ore la 2-4°C înainte de extracţia acizilor nucleici .
3
Metodă – RT- PCR: într-o primă etapă are loc transcrierea inversă a ARN-ului ţintă pentru a genera
ADN-ul complementar (ADNc); urmează etapa de amplificare a ADN-ului folosindu-se primeri
corespunzători unei regiuni variabile a genei E1; detecţia ampliconului se efectuează în timp real .
3
Valori de referinţă – Virusul rubeolei - ARN nedetectabil .
3
Interpretarea rezultatelor
Detecţia ARN-ului pentru virusul rubeolei în diverse produse patologice susţine diagnosticul clinic de
infecţie datorată acestui virus .
3;5
Limite şi interferenţe
Un rezultat negativ nu elimină posibilitatea unei infecţii cu virusul rubeolei .
3;5
413