Page 407 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

axonală la corpii neuronali din ganglionii regionali corespunzători regiunii anatomice a infecţiei iniţiale.
În cazul infecţiei HSV-1 este afectat în mod obişnuit ganglionul nervului trigemen, în timp ce pentru
HSV-2 se descrie cel mai frecvent afectarea ganglionului rădăcinii nervului sacral (S2-S5). Replicarea
virusului se produce în ganglioni şi în ţesutul neuronal contiguu doar în cursul infecţiei primare. După
inocularea iniţială în ganglioni virusul se răspândeşte către alte suprafeţe cutanate sau mucoase, prin
migrarea centrifugă a virionilor infecţioşi de-a lungul nervilor senzitivi periferici. Acest fenomen de
migrare explică dezvoltarea caracteristică de leziuni noi, la distanţă de grupul iniţial de vezicule apărut
la pacienţii cu infecţie HSV primară, orolabială sau genitală. Răspândirea contiguă a virusului se poate
produce şi prin auto-inoculare. Viremia este prezentă la 25% dintre infecţiile primare HSV-2 şi poate
afecta evoluţia naturală a infecţiei, din punct de vedere al localizării, severităţii şi frecvenţei reactivării.
După rezoluţia infecţiei primare HSV infecţios nu mai poate fi izolat în cultură; cu toate acestea ADN-
ul viral este prezent în 2-11% dintre celulele ganglionare corespunzătoare sediului iniţial al infecţiei.
Astfel, mai mulţi neuroni pot contribui la reactivare. Mecanismul reactivării nu este cunoscut; aceasta
poate fi indusă de stimuli diverşi, cum ar fi: traume, stress, expuneri la radiaţii, factori hormonali. Ciclul
replicativ este productiv, citolitic, manifestându-se clinic prin erupţia veziculoasă caracteristică.
Tabloul clinic şi evoluţia infecţiilor HSV depind de regiunea anatomică afectată, de vârsta şi statusul
imun al gazdei, precum şi de tipul antigenic al virusului .
3
Infecţia primară (primoinfecţia) poate fi adesea asimptomatică; în acelaşi timp ambele tipuri virale pot
cauza infecţii genitale şi orofaciale. Cazurile severe de infecţie primară sunt însoţite de simptome şi
semne sistemice, asociază atât afectări ale mucoaselor cât şi a regiunilor extramucoase, prezintă o
rată mai mare de complicaţii şi o durată mai lungă a manifestărilor clinice.
Infecţia recurentă constă în reapariţia episodică a simptomatologiei în teritoriul afectat anterior de
primoinfecţie. Expresia clinică a recurenţei este mai puţin severă decât cea a infecţiei primare.
Frecvenţa reactivării este influenţată de regiunea anatomică şi tipul virusului.
Gingivostomatita şi faringita sunt cele mai frecvente manifestări clinice ale infecţiei primare HSV-1.
Keratoconjunctivita se caracterizează secreţii oculare nepurulente, erupţie veziculară a pleoapelor,
ulceraţie corneană care poate conduce în cazuri grave la cecitate.
Eczema herpeticum este o formă gravă de suprainfecţie cu HSV la persoanele cu eczemă sau alte
afecţiuni dermatologice.
În cazul herpesului genital vârsta medie de apariţie pentru ambele sexe este de 20-24 ani. Leziunile
veziculo-ulcerative sunt localizate pe vulvă, vagin, cervix la femei, penis la bărbaţi, precum şi în
regiunile perianală sau anală. Printre complicaţiile herpesului genital se numără meningismul (28%
din cazuri) şi meningita aseptică (5% din cazuri) 3;4;6 .
Nou-născuţii dobândesc infecţia HSV prin contactul cu secreţiile infectate, cel mai adesea în cursul
travaliului. 90% din herpesul neonatal este contractat perinatal, 5-8% este congenital şi câteva cazuri
sunt dobândite postnatal prin contactul cu membri ai familiei sau personalul sanitar care prezintă
infecţie HSV-1 orolabială simptomatică sau asimptomatică. 70% din cazurile de herpes neonatal sunt
cauzate de HSV-2 şi dobândite majoritar în cursul travaliului. Herpesul congenital este cauzat aproape
invariabil de infecţii materne primare atât cu HSV-1 cât şi cu HSV-2; nou-născuţii afectaţi prezintă
microcefalie, hidrocefalie şi corioretinită 3;5;6 .
În ceea ce priveşte sindroamele SNC, infecţia primară sau recurentă cu HSV-1 este asociată

407