Page 404 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

celălalt sindrom febril, splenomegalie, citopenie şi aplazie medulară cu plasmocitoză). Deşi există
puţine studii în acest sens, se pare că infecţiile primare pot fi letale în contextul imunosupresiei, în timp
ce la persoanele sănătoase infecţia este autolimitantă . 2
Sarcomul Kaposi (SK) a fost descris pentru prima dată în 1872 de către dermatologul ungur Moritz
Kaposi, ca fiind o tumoră agresivă ce afectează pacienţii tineri.
La indivizii sănătoşi nu s-a decelat HHV-8, însă virusul a fost izolat la 52% din bolnavii SIDA cu SK şi
la 8 % din cei fără SK. S-a arătat că peste 55% din bolnavii infectaţi HIV la care s-a izolat HHV-8 au
sau vor face SK în următoarele luni . 1
SK este endemic în Africa ecuatorială sub-sahariană, reprezentând 10-17% din totalul tumorilor
maligne ale adulţilor. În altă regiuni ale globului SK este rar, fiind decelat la persoane adulte din bazinul
mediteranean şi Europa de Est. În Statele Unite SK afectează în primul rând pacienţii cu SIDA.
Sarcomul Kaposi este o tumoră vasculară, ce apare la nivelul tegumentului, mucoaselor şi viscerelor,
cu evoluţie ce merge de la forme indolente, cu afectare minimă a tegumentului sau ganglionilor
limfatici, până la forme fulminante, cu manifestări viscerale şi cutanate extensive. Un diagnostic de
sarcom Kaposi se bazează pe biopsia din leziunea suspectă. Histologic se observă proliferarea
celulelor fusiforme endoteliale şi extravazarea eritrocitelor. În cazurile depistate precoce pot fi
observate macrofage încărcate cu hemosiderină şi celule inflamatorii .
2;5
Clinic, sarcomul Kaposi se prezintă sub 4 forme: clasic, asociat cu SIDA, asociat cu afecţiuni ce
determină imunosupresie şi endemic.
Sarcomul Kaposi clasic apare mai ales la pacienţii vârstnici din regiunea mediteraneană şi Europa de
Est; leziunile se găsesc la nivelul extremităţilor şi au o evoluţie lentă.
Forma endemică a sarcomului Kaposi se întâlneşte mai frecvent în Africa, predominant la bărbaţi
(bărbaţi:femei = 20:1) şi copii HIV negativi. Din punct de vedere clinic, se aseamănă cu forma clasică,
dar apariţia bolii la copiii sub vârsta de 10 ani are o evoluţie agresivă, adeseori fatală.
Sarcomul Kaposi asociat cu SIDA apare la pacienţii cu infecţie HIV şi reprezintă forma cea mai agresivă
clinic a sarcomului. Poate apărea în orice stadiu al infectiei HIV, chiar cu valori normale ale limfocitelor
T CD4+. Morbiditatea şi mortalitatea apar prin afectare cutanată (leziunile sunt mai frecvente la nivelul
feţei), gastrointestinală sau pulmonară extinsă. La pacienţii cu terapie HAART boala are o evoluţie mai
lentă sau poate regresa spontan 1;2;5 .
Sarcomul Kaposi iatrogen apare la persoanele imunocompromise după transplant de organe sau la
cei care primesc terapie imunosupresivă, incidenţa sa fiind mai crescută la persoanele cu transplant
renal decât alte tipuri de imunosupresie (incidenţă de până la 5%). Transmiterea infecţiei HHV-8
prin intermediul organelor transplantate de la donatori seropozitivi constituie un factor de risc pentru
dezvoltarea SK asociat cu transplantul. Reducerea terapiei imunosupresoare determină remisia
sarcomului Kaposi 1;2;4 .
Limfomul asociat cu HHV-8 (PEL) a fost descris pentru prima dată în 1989 la pacienţi infectaţi cu
HIV, ca o categorie specială de limfoame ce se dezvoltă la nivelul cavităţilor seroase (pleură, pericard,
peritoneu). Este o afecţiune rară ce este responsabilă de 3% din limfoamele asociate cu HIV şi 0.4%
din limfoamele non-Hodgkin cu celule mari ale persoanelor HIV negative.
Are o morfologie distinctă comparabilă cu limfomul imunoblastic şi cu limfomul anaplazic cu celule
mari şi apare frecvent la bărbaţi. Se prezintă ca un revărsat limfomatos ce rămâne localizat la nivelul

404