Page 398 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

18 TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

8. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Epstein-Barr Virus (EBV)
DNA Detection by PCR, Quantitative, Blood. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type:
Internet Communication.
9. Ryan JL, Fan H, Swinnen LJ, Schichman SA, Raab-Traub N, Covington M, Elmore S, Gulley
ML. Epstein-Barr Virus (EBV) DNA in plasma is not encapsidated in patients with EBV-related
malignancies. In Diagn Mol Pathol. 2004;13:61–68.

18.3.27 Virus herpetic uman tip 6 (HHV-6) - ADN

Informaţii generale
Virusul herpetic uman tip 6 - Human herpesvirus 6 (HHV-6) - a fost izolat în 1986 de Salahuddin şi
colaboratorii, în urma supravegherii virusulogice a pacienţilor cu boli limfoproliferative şi HIV, fiind
recunoscut ca un virus cu afinitate crescută pentru limfocitele T CD4 pozitive. Face parte din subfamilia
β-herpesvirusurilor, genul Roseolovirus şi i se descriu două variante: A şi B. HHV-6B este principalul
agent implicat în etiologia unei afecţiuni cutanate - exanthema subitum (roseola infantum sau a 6-a
boală a copilăriei) - în timp ce HHV-6A a fost detectat în principal la gazde imunocompromise .
2
HHV-6 este un virus ADN, genomul său fiind înconjurat de un înveliş lipidic. Ca şi în cazul celorlalte
virusuri herpetice HHV-6 determină atât infecţii primare cât şi reactivări ale unor infecţii latente .
4
HHV-6 este răspândit ubicuitar, 95% din populaţie prezentând anticorpi anti-HHV-6; transmisia
virusului se face în general prin intermediul salivei persoanelor infectate.
In vivo, HHV-6 infectează şi se replică la nivelul limfocitelor CD4 pozitive, prin intermediul receptorului
celular CD46, care este o glicoproteină transmembranară de 52-57kDa, ce interacţionează cu
glicoproteine virale: gH, gL, gQ1 sau gQ2.
În timpul infecţiei acute replicarea se produce în limfocite (B, T, NK), macrofage, histiocite, celule
endoteliale, hepatocite, glande salivare şi în sistemul nervos central. HHV-6A infectează cu predilecţie
celulele nervoase, în timp ce HHV-6B se găseşte mai frecvent în celulele mononucleare din sângele
periferic. Virusul produce citoliză directă, acest efect fiind responsabil pentru manifestările cutanate şi
cele asemănătoare mononucleozei infecţioase. HHV-6 creşte expresia CD4 pe suprafaţa limfocitelor
T determinând o creştere a susceptibilităţii la infecţia cu HIV.
Infecţia primară apare, după o perioadă de incubaţie de 1-2 săptămâni, de obicei, la sugari (40 – 50%
dintre copii fac boala în primul an de viaţă, procentul celor infectaţi ajungând la 77 – 82% până la
vârsta de 2 ani, cu un vârf între 9 şi 21 luni) şi este responsabilă de o treime din cazurile de convulsii
febrile la copiii cu vârsta între 6-24 luni. Aproximativ 25% din infecţiile cu HHV-6 se manifestă ca
exanthema subitum (roseola infantum), caracterizată prin febră ridicată ce durează 3-4 zile, urmată de
erupţii cutanate maculare sau maculopapuloase, care apar atunci când temperatura se normalizează.
Erupţiile cutanate încep de la trunchi sau gât, se răspândesc spre faţă şi membre şi au o durată ce
variază între câteva ore şi 2 zile. Boala mai poate fi acompaniată de: tuse, limfadenopatie cervicală

398