Page 387 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 18
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOLOGIE MOLECULARĂ

creierul persoanelor fără PML sugerează alte două situsuri ale latenţei virale . După mai mulţi ani
1
virusul poate fi reactivat la persoanele imunodeprimate, în special la cei cu SIDA; PML se produce ca
urmare a reactivării JCV şi se caracterizează prin modificări histologice şi neuroradiologice tipice 1;2;4 .
La pacienţii cu PML JCV infectează oligodendrocitele şi astrocitele din creier şi, mai rar, din măduva
spinării şi induce liza acestora, având drept rezultat distrugerea tecii de mielină .
1
PML a fost descrisă iniţial ca o complicaţie la pacien¡ii imunosupresaţi cu limfoame primitive ale SNC,
cu leucemie, la pacienţi cu tratament imunosupresor pentru artrită reumatoidă, sarcoidoză sau după
transplante de organ. În prezent imunodepresia determinată de infecţia HIV este cea mai frecventă
cauză de PML cu o incidenţă de 50 de ori mai mare comparativ cu alte afecţiuni care determină
imunosupresie . Astfel, 80% din pacienţii cu PML au SIDA, 13% prezintă boli hematologice maligne,
2
5% au suferit un transplant de măduvă sau de organe solide, iar 2% au boli inflamatorii cronice. Recent
a fost raportat un nou grup de pacienţi cu PML; aceştia au primit tratamente imunomodulatoare pentru
diverse afecţiuni maligne sau autoimune, cum ar fi: natalizumab pentru scleroza multiplă sau boala
Crohn, rituximab pentru limfoame sau LES şi efalizumab pentru psoriazis .
1
Prevalenţa PML este de 0.7-8% din bolile indicatoare SIDA şi a rămas neschimbată după introducerea
pe scară largă a terapiei antiretrovirale înalt active (HAART), comparativ cu celelalte infecţii oportuniste
şi cu encefalopatia HIV ale căror incidenţe s-au redus la jumătate după introducerea HAART.
Leziunile din PML sunt de demielinizare, de obicei în focare multiple, localizate în substanţa albă. Tabloul
clinic corespunde topografiei zonelor lezate, predominând deficitele motorii de tipul hemiparezelor.
Diagnosticul de prezumţie se stabileşte pe baza examinării prin rezonanţă magnetică nucleară şi
poate fi confirmat prin detecţia virusului JC în lichidul cefalorahidian prin utilizarea tehnicilor PCR.
Diagnosticul de certitudine este histologic: aspect de demielinizare multifocală, oligodendrocite cu
nuclei măriţi şi astrocite mari, bizare, cu nuclei lobulaţi, hipercromatici . Cu toate acestea biopsia
2
cerebrală poate să nu fie disponibilă în cazul anumitor localizări ale leziunilor şi datorită stării precare a
pacienţilor. În plus, acest procedeu invaziv este asociat cu un risc crescut de morbiditate şi mortalitate.
Detecţia JCV-ADN în LCR constituie o alternativă non-invazivă rapidă la biopsia cerebrală. Secvenţa
ţintă este specifică pentru JCV; nu sunt posibile reacţii încrucişate cu BKV.
Înainte de aplicarea pe scară largă a HAART testul avea o sensibilitate de 72-92% şi o specificitate
de 92-100%. După introducerea HAART sensibilitatea analitică a scăzut semnificativ la 58% fără a
se modifica însă specificitatea . 1
Recomandări pentru determinarea JCV - ADN - suspiciune de PML .
3;4
Pregătire pacient - nu este necesară .
3
Specimen recoltat - lichid cefalorahidian recoltat prin puncţie lombară .
3
Recipient de recoltare - recipient steril .
3
Cantitate recoltată - minimum 2 mL .
3
Prelucrare necesară după recoltare - probele nu vor fi centrifugate .
3
Stabilitate probă - probele de LCR sunt stabile 48 ore la 2-4°C înainte de extracţia acizilor nucleici .
3
Metodă - Real-time PCR Light-Cycler: reacţie de polimerizare în lanţ cu detecţie în timp real a
produsului PCR acumulat, prin măsurarea fluorescenţei emise (test calitativ) .
3
Valori de referinţă - JCV - ADN nedetectabil .
3
Limita de detecţie - 10 copii/probă .
3
387