Page 439 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 19
AL LABORATOARELOR SYNEVO ANALIZĂ CROMOZOMIALĂ

Deoarece citogenetica convenţională poate să fie neconcludentă, testele FISH sunt recomandate de
rutină pentru clasificarea citogenetică a CLL. Se utilizează sonde FISH pentru următoarele locusuri:
- ATM de pe 11q22;
- D13S319, D13S25 şi D13S272 de pe 13q1 4;
- TP53 de pe 17p13;
- Cen12.
În plus tehnica FISH mai poate fi folosită pentru detectarea deleţiei 6q21-23. În cazurile în care
nu se poate face o diferenţiere între CLL şi alte limfoame non-hodgkiniene de malignitate joasă se
recomandă sonde pentru IGH@, BCL2 şi CCND1.
Chiar dacă tehnica de bandare cromozomială identifică un cariotip aberant, se recomandă test FISH
pentru deleţia 13q14, deoarece 5-10% dintre deleţiile 13q sunt submicroscopice . 3
Cea mai frecventă anomalie clonală în CLL (19-36%) este trisomia 12, izolată sau în combinaţie cu alte
aberaţii citogenetice. Alte modificări frecvent observate includ anomalii structurale ale cromozomilor
13 (10-20%) şi 14 (8-16%). Anomaliile 13q sunt reprezentate în principal de deleţia 13q14 sau de
translocaţiile cu punct de ruptură în regiunea 13q14. Anomaliile 14q includ translocaţii ce afectează
în principal cromozomul 11. Mai puţin de 5% dintre pacienţi prezintă o deleţie 11q22-23. Anomaliile
cromozomilor 12 şi 13 se produc cu frecvenţă similară la pacienţii cu o singură anomalie clonală şi la
cei cu aberaţii multiple; în schimb anomaliile cromozomului 14 apar la pacienţii cu mai multe anomalii
clonale.
În general, pacienţii cu cariotip anormal au un prognostic mai rezervat decât cei fără anomalii
citogenetice; impactul este şi mai mare în cazul anomaliilor clonale multiple. În plus, cu cât procentul
celulelor aflate în metafază ce sunt afectate de aberaţii clonale este mai mare cu atât prognosticul
este mai rezervat. Dintre pacienţii cu o singură anomalie clonală, cei cu trisomie 12 au prognosticul cel
mai nefavorabil, în schimb cei cu 13q+ au rată de supravieţuire similară pacienţilor cu cariotip normal.
Trisomia 12 este întâlnită în cele ~ 15% din cazuri cu variante CLL – leucemie prolimfocitară sau CLL
atipică – ceea ce ar explica prognosticul nefavorabil al pacienţilor cu aceste variante de boală.
Atunci când se iau în considerare toţi pacienţii, indiferent de numărul clonelor anormale, cei cu
anomalii ale cromozomului 14 au prognosticul cel mai sever. Majoritatea pacienţilor cu anomalii ale
cromozomului 14 prezintă translocaţia t(11;14)(q13;q32), astfel că prezintă mai degrabă un limfom cu
celule ale mantalei decât CLL.
Deleţiile 11q22-q23 sau 17p13 se asociază cu progresia bolii şi o rată mai mică de supravieţuire.
S-a recomandat recent ca toţi pacienţii cu CLL să fie examinaţi de rutină pentru o translocaţie IgH
(immunoglobulin heavy chain locus). Aceste tipuri de translocaţii sunt întâlnite mai frecvent în unele
limfoame non-hodgkiniene cu celule B de care trebuie diferenţiată CLL:
- translocaţia între cromozomii 14 şi 18 ce implică gena BCL2 şi locusul IgH apare mai frecvent în
limfomul folicular;
- translocaţia între cromozomii 11 şi 14 ce implică gena ciclinei D1 (CCND1) şi locusul IgH apare mai
frecvent în limfomul cu celule ale mantalei.
Există dovezi privind evoluţia clonală în CLL. Prin efectuarea testelor FISH se constată că aproximativ
25% din pacienţi vor dezvolta anomalii cromozomiale noi după 5 ani de evoluţie. Riscul este mai mare

439