Page 461 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 20
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE TOXICOLOGIE

20.2.6 Cupru în plasmă şi urină

Informaţii generale
Cuprul este un component esenţial al unor sisteme enzimatice implicate în producerea hemoglobinei,
metabolismul glucidic, biosinteza catecolaminelor şi formarea legăturilor încrucişate (“cross-linking”)
între fibrele de colagen, elastină şi keratină din firul de păr.
Deficitul de cupru determină anemie, neutropenie şi tulburări de creştere, în special la copii.
Aportul de cupru se realizează în principal prin dietă; absorbţia sa se efectuează cu uşurinţă, dar este
limitată de mecanismele homeostatice după atingerea necesarului. Dupa absorbţie cuprul este legat
de albumină şi ceruloplasmină, iar apoi este depozitat în ficat şi mai puţin în rinichi. Principala cale de
eliminare a cuprului este cea biliară, excreţia urinară fiind mică .
2;4
Boala Wilson este o afecţiune autozomal-recesivă caracterizată prin perturbarea homeostaziei
normale a cuprului: alterarea excreţiei biliare a cuprului, retenţie excesivă a cuprului în ficat, scăderea
concentraţiei ceruloplasminei şi creşterea excreţiei urinare a cuprului. Clinic se manifestă prin leziuni
hepatice, renale, neurologice, corneene şi anemie hemolitică.
Sindromul Menkes este o afecţiune multisistemică letală asociată cu simptome neurodegenerative
şi anomalii ale ţesutului conjunctiv, care are drept cauză deficitul uneia sau mai multor enzime
dependente de cupru .
2
Inhalarea cronică a particulelor de cupru care se formează în cursul diverselor procese de prelucrare
(metalurgie, placarea obiectelor cu cupru, sudură) poate determina greaţă, vărsături, hepatomegalie,
manifestări neurologice. Expunerea acută conduce la iritaţia căilor respiratorii superioare, febră şi
dureri musculare .
4
Recomandări pentru determinarea cuprului
- cuprul în plasmă: suspiciune de boala Wilson (se testează împreună cu ceruloplasmina); monitorizarea
alimentaţiei enterale sau parenterale; intoxicaţii acute;
- cuprul urinar: suspiciune de boala Wilson, monitorizarea intoxicaţiei cronice .
2;4
Pregătire pacient - momentul recoltării probei de sânge nu este important pentru monitorizarea
expunerii profesionale .
3;4
Specimen recoltat - 1) sânge venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o probă de urină spontană .
3;4
Recipient de recoltare - 1) vacutainer pentru metale ce conţine EDTA sau heparinat de litiu ca
anticoagulant; 2) vas de 2- 3 litri şi pahar de plastic de unică folosinţă, pentru urină, pe care se notează
cantitatea totală de urină din 24 ore; nu se folosesc conservanţi; 3) eprubetă pentru urină .
3;4
Cantitatea recoltată - 1) cât permite vacuumul; 2), 3) aproximativ 10 mL .
3;4
Prelucrare necesară după recoltare - se separă plasma prin centrifugare şi se transferă într-un tub
de plastic în vederea transportului (pe tub se va preciza tipul produsului: plasmă, volum minim = 2
mL) . 3
Stabilitate probă - probele de plasmă şi urină se menţin la temperatura camerei sau la frigider până
în momentul lucrului .
3;4
Metodă - spectrometrie cu absorbţie atomică (AAS) .
3
Valori de referinţă
461