Page 519 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 21
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE MICROBIOLOGIE

21.4.6 Coprocitogramă

Informaţii generale
Coprocitograma este o tehnică uzuală, care stabileşte un diagnostic prezumtiv în diareea infecţioasă,
ca urmare a examenului microscopic al materiilor fecale .
2
Este indicată ca o procedură preliminară în stabilirea etiologiei unui sindrom diareic acut, având în
vedere faptul că rezultatul unei coproculturi standard se obţine după cel puţin 72 ore .
1;2
Coprocitograma indică de obicei prezenţa eritrocitelor şi a leucocitelor în număr mare. Testul are
semnificaţie dacă există un număr de polimorfonucleare (PMN) mai mare de 10/hpf (câmp microscopic
cu putere mare - obiectiv 40x). Cel mai frecvent implicaţi sunt germenii din grupul Shigella, Salmonella,
Campylobacter, Escherichia coli enteroinvaziv şi enterohemoragic . Cu cât este mai mare numărul de
2
leucocite prezente în materii fecale, cu atât mai mare este probabilitatea existenţei unui agent patogen
invaziv .
1
Bacteriile cu acţiune enterotoxigenă si virusurile determină scaune diareice apoase, cu puţine
elemente celulare şi coprocitograma nu arată prezenţa unei reacţii inflamatorii . 2
Recomandări pentru efectuarea coprocitogramei - diagnosticul diferenţial al sindroamelor diareice
acute .
3
Specimen recoltat - materii fecale prospete emise spontan .
3
Recipient de recoltare - recipient cu capac pentru fecale, fără mediu de transport .
3
Volumul probei – aproximativ 1 g .
3
Transportul probei - se aduce proba la laborator imediat dupa recoltare, la temperatura camerei .
3
Metodă - examen microscopic al frotiului efectuat din materii fecale şi colorat cu albastru de
metilen .
3;4
Interpretarea rezultatelor
Condiţii asociate cu un număr crescut de leucocite (>10 PMN/hpf), eritrocite şi mucus în scaun sunt:
colita difuză indusă de administrarea de antibiotice, colita ulceroasă, shigeloza, salmoneloza, infecţiile
cu Yersinia, Campylobacter, E. coli enteroinvaziv şi enterohemoragic .
1;3
Condiţii asociate cu un număr modest de leucocite în scaun includ: shigeloza la debut ce afectează
intestinul subţire, colita indusă de antibioticoterapie şi amoebiază .
3
Condiţii asociate cu absenţa leucocitelor în scaun sunt următoarele: infecţiile virale, holera, infecţiile
cu bacterii enterotoxigene (Staphylococcus, Clostridium), giardioza .
1;3
Salmonella typhi poate induce un răspuns monocitar . 3
Limite şi interferenţe
Leucocitele pot fi absente în scaun într-un procent de 10-15% din cazurile de infecţie cu bacterii
enteroinvazive.
Pe de altă parte, prezenţa leucocitelor în fecale este asociată şi cu afecţiuni non-infecţioase (ex. boli
inflamatorii idiopatice ale intestinului subţire) .
3

519