Page 524 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 524

21   TESTE DE MICROBIOLOGIE           GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       Tabloul clinic include:
       • infecţii silenţioase (mai ales la adulţi);
       • giardioza acută: boală diareică acută combinată cu un sindrom gazos şi dispeptic biliar;
       • giardioza cronică: disconfort digestiv persistent, episoade diareice alternând cu tranzit intestinal
       normal sau chiar încetinit.
       Malabsorbţia  de  diverse  grade  este  o  complicaţie  dezvoltată  în  aproximativ  10-15%  din  cazuri,
       atât în formele acute cât şi cronice de boală. Alături de aceasta pot apărea alergodermii polimorfe
       complexe .
             4
       Diagnosticul giardiozei se stabileşte cel mai frecvent prin examenul microscopic al materiilor fecale
       (depistarea chisturilor) precum şi prin testul imunoenzimatic (identicarea antigenul Giardia în scaun).
       Determinarea anticorpilor specifici nu prezintă utilitate datorită persistenţei îndelungate a acestora
       chiar şi în urma tratamentului eficace.
       În absenţa instituirii tratamentului chisturile continuă să fie eliminate în mediul înconjurător timp de
       săptămâni sau luni .
                    4;7
       Pentru depistarea purtătorilor se recomandă controlul periodic al copiilor din colectivităţi precum şi al
       persoanelor care lucrează în sectorul alimentar .
                                        5
       Entamoeba histolytica
       Este  o  amoebă  intestinală  obligatoriu  patogenă,  hematofagă,  capabilă  să  invadeze  ţesuturile
       intestinale şi extraintestinale . Reprezintă agentul etiologic al amibiazei, boală cu evoluţie cronică ce
                           4
       este endemică în regiunile tropicale si subtropicale umede, în special în India, Sri Lanka, Vietnam,
       Cambodgia, Indonezia, Malaezia.
       În România se întâlnesc cazuri sporadice, de obicei în mediu rural, în focar, sau la persoane care au
       călătorit în ţări tropicale şi nu au respectat regulile de igienă .
                                                 7
       E. histolytica prezintă două forme morfologice: trofozoit sau stadiul vegetativ şi chist sau stadiu de
       rezistenţă. Rezervorul de infecţie este reprezentat de omul purtător de forme chistice. Transmiterea se
       face pe cale digestivă prin intermediul mâinilor murdare sau prin consumul de alimente contaminate
       cu ajutorul unor artropode (muşte, gândaci de bucătărie). Transmiterea hidrică este rară dar are un
       potenţial epidemic .
                   4
       Parazitul se localizează la nivelul colonului, în special în colonul descendent şi sigmoid unde, datorită
       efectului său citolitic şi proteolitic asupra ţesuturilor, determină leziuni grave – abcese cu aspect de
       „buton de cămaşă”; în acest stadiu parazitul este hematofag. Tabloul clinic clasic este similar celui
       din dizenterie, cu scaune numeroase (15-20/zi), sărace cantitativ, însoţite de dureri abdominale şi
       tenesme rectale care sunt refractare la tratamentul cu antibiotice uzuale.
       În absenţa tratamentului, trofozoiţii de E. histolytica se pot răspândi pe cale hematogenă la ficat,
       plămân sau creier, unde provoacă abcese amoebiene asociate cu un prognostic rezervat .
                                                                     7
       Diagnosticul se bazează pe examenul morfologic, coprocultură pe medii difazice, metode imunologice
       de detectare a anticorpilor specifici pentru formele extraintestinale de boală.
       Examenul morfologic constă în evidenţierea parazitului sub formă de trofozoit în cursul stadiului acut,
       diareic de boală, sau sub formă de chist în stadiile de acalmie sau de purtător de parazit. Diagnosticul


         524
   519   520   521   522   523   524   525   526   527   528   529