Page 527 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 527

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                          21
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO             TESTE DE MICROBIOLOGIE




        o săptămână la nivelul vilozităţilor intestinale. După această perioadă larvele se întorc în lumenul
        intestinal şi migrează spre cec, unde se stabilizaeză ca forme adulte, mature sexual.
        Printre caracteristicile trichocefalului se numără capacitatea de a se insinua sub mucoasa intestinală
        prin intermediul capătului proximal, crearea unor denivelări cu zone microulcerate la locul de pătrundere
        şi hematofagia. Rezultă astfel o reacţie inflamatorie intestinală difuză, uneori cu aspect granulamatos,
        similar celui descris în boala Crohn.
        Tabloul clinic este influenţat de încărcătura parazitară şi reactivitatea gazdei; se pot înregistra atât forme
        asimptomatice asociate cu o încărcătură parazitară redusă, cât şi forme severe, asemănătoare bolilor
        inflamatorii intestinale (diaree sanguinolentă însoţită de tenesme rectale şi dureri colicative, mai ales
        în fosa iliacă dreaptă). O complicaţie severă la copil o reprezintă prolapsul rectal. Hemoleucograma
        indică constant eozinofilie 10-15%.
        Diagnosticul se stabileşte prin identificarea ouălelor de trichocefal la examenul coproparazitologic şi,
        în cazurile grave, prin vizualizarea viermilor adulţi la rectocolonoscopie .
                                                          1;4
        Strongyloides stercoralis
        Reprezintă unul din din cei mai evoluaţi paraziţi. Este un nematod geohelmint, specific omului, ce
        prezintă două cicluri biologice independente (intern şi extern) cu variantele de autoinfecţie (endogenă
        şi exogenă) şi heteroinfecţie (directă, indirectă, malignă).
        În  mod  surprinzător,  femela  este  vivipară  eliminând  direct  prin  orificiul  uterin  larve  rabditoide,
        neinfecţioase, care ajung odată cu materiile fecale în exterior.
        Ciclul direct de heteroinfecţie
        În  contact  cu  solul  larva  rabditoidă  se  transformă  prin  năpârlire  în  larvă  strongyloidă  infecţioasă
        care  poate  supravieţui  în  condiţii  prielnice  2-3  săptămâni.  Omul  se  infectează  pe  cale  cutanată:
        larva penetrează tegumentul intact şi ajunge prin circulaţia sangvină şi limfatică la plămăni, unde
        staţionează cca 2 săptămâni. După ce suferă o nouă năpârlire, larva rupe septurile interalveolare şi
        ascensionează prin bronhiole către faringe; din cavitatea orofaringiană ajunge prin deglutiţie în intestin
        unde va atinge stadiul de adult.
        Ciclul indirect de heteroinfecţie
        În condiţii neprielnice de mediu larva rabditoidă ajunsă la sol se poate transforma direct în stadiul de
        adult liber. Aceşti paraziţi adulţi sunt capabili să se reproducă în sol, întreţinând astfel un rezervor
        teluric în aşteptarea condiţiilor favorabile dezvoltării larvelor infecţioase.
        Autoinfecţia
        Este posibil ca în organismul parazitat larvele rabditoide să se transforme în larve infecţioase, în
        urma unor modificări metabolice. Condiţiile care favorizează acest fenomen sunt constipaţia şi igiena
        precară. Autoinfectarea se poate produce în lumenul duodeno-jejunal, regiunea perianală şi epiteliul
        bronşic; stă la baza cronicizării bolii.
        Hiperinfecţia sau ciclul malign
        În condiţii de imunodepresie sistemică larva strongyloidă apare in situ la nivelul intestinului subţire.
        Acesta  va  traversa  peretele  intestinal  şi  va  disemina  pe  calea  circulaţiei  limfatice  şi  sangvine  în
        numeroase organe: ficat, plămăni, rinichi şi mai ales creier. Rata de mortalitate este ridicată.


                                                                           527
   522   523   524   525   526   527   528   529   530   531   532