Page 78 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 3
P. 78

17   TESTE SPECIALIZATE DE            GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO
             ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE



       Abilitatea de a fixa complementul (legarea de fracţiunea C ) variază în ordinea IgG3 > IgG1 > IgG2;
                                               1q
       subclasa IgG4 este incapabilă de a lega C darpoate activa complementul pe calea alternă. Fragmentele
                                   1q

       Fc ale IgG1 şi IgG3 se pot lega de receptorii de suprafaţă ai macrofagelor. Subclasele IgG sunt singurele
       imunoglobuline care pot traversa placenta; IgG2 sunt mai puţin eficiente în acest sens.
       IgG1, IgG2 şi IgG3 apar în cursul răspunsului imun umoral mediat de limfocitele Th1, pe când IgG4
       (ca şi IgE) se asociază caracteristic cu răspunsul indus de limfocitele Th2.
       Concentraţii  scăzute  de  subclase  IgG  se  pot  înregistra  în  contextul  hipogamaglobulinemiei  (de
       exemplu,  hipogamaglobulinemia  comună  variabilă  în  care  toate  clasele  de  imunoglobuline  sunt
       scăzute) sau în deficienţe selective, cu afectarea de obicei a IgG2.
       Deficitul  de  IgG1  se  produce  în  special  la  pacienţii  cu  deficienţe  severe  de  imunoglobuline  care
       afectează şi celelalte subclase IgG; pacienţii prezintă de obicei infecţii cu virusul Epstein-Barr.
       Deficitul de IgG2 este mai heterogen; poate să apară izolat sau în asociere cu deficitul de IgA sau
       de  IgA  şi  alte  subclase  IgG.  Majoritatea  pacienţilor  cu  deficit  de  IgG2  prezintă  infecţii  recurente
       de tipul sinuzitelor, otitelor şi pneumopatiilor. Copiii cu deficit de IgG2 prezintă adesea un răspuns
       umoral specific deficitar faţă de antigenele polizaharidice, cum ar fi antigenele bacteriilor încapsulate:
       Haemophilus influenzae tip B şi Streptococcus pneumoniae.
       Deficitele izolate de IgG3 şi IgG4 se produc mai rar. Deficitul de IgG3 se asociază cu sinuzită şi otită
       medie, iar cel de IgG4 cu ataxie-telangiectazie şi infecţii sinopulmonare .
                                                         4;5
       La pacienţii alergici anticorpii de tip IgG4 produşi ca urmare a imunoterapiei blochează in vitro eliberarea
       de histamină IgE-mediată din bazofile. S-a constatat astfel că o imunoterapie eficientă este însoţită de
       o creştere a imunoglobulinelor IgG4 alergen-specifice; din acest motiv această creştere, care depinde
       de doza administrată, ar putea reprezenta un marker obiectiv pentru răspunsul terapeutic .
                                                                     1
       La pacienţii cu dermatită atopică se constată adesea niveluri crescute de IgG4, probabil induse de
       stimularea antigenică prelungită. În general, anticorpii IgG4 au fost consideraţi ca având atât efecte
       dăunătoare cât şi protectoare. Pe lângă imunoterapie, efectul protector a fost constatat şi în unele
       infestări  parazitare  prin  blocarea  legării  IgE  specifice  la  celulele  trigger.  Deoarece  există  o  mare
       diferenţă între anticorpii IgG4 şi IgE în ceea ce priveşte specificitatea epitopilor, doar o mică fracţiune
       din IgG4 alergen-specifice interferă eficient cu legarea IgE de celulele efectoare .
                                                               9
       O entitate clinico-patologică recent descoperită este boala sclerozantă asociată cu IgG4, primul organ
       la care a fost descrisă afectarea fiind pancreasul. Este vorba de o afecţiune sistemică caracterizată
       prin infiltrarea extensivă a diverselor organe cu plasmocite IgG4 pozitive şi limfocite T. Pot fi afectate
       pancreasul, căile biliare, vezica biliară, glandele salivare, ţesutul retroperitoneal, plămânii, rinichii
       şi prostata; la nivelul acestor organe se constată fibroză tisulară cu flebită obliterativă. Pancreatita
       autoimună descrisă iniţial în Japonia în 1995 nu este o simplă afectare a pancreasului, ci reprezintă
       una din manifestările bolii sclerozante asociate cu IgG4. Pe lângă pancreatita autoimună, această
       boală include colangită sclerozantă, colecistită, sialoadenită, fibroză retroperitoneală, nefrită tubulo-
       interstiţială,  pneumonie  interstiţială,  prostatită,  pseudotumoră  inflamatorie,  limfadenopatie,  toate
       asociate cu IgG4. Majoritatea bolilor sclerozante IgG4 pozitive asociază pancreatită autoimună, însă
       au fost descrise şi cazuri fără afectare pancreatică. Boala apare în special la bărbaţii în vârstă şi
       înregistrează un răspuns bun la corticoterapie. Deoarece adesea tabloul clinic iniţial sugerează o
       afecţiune malignă, boala sclerozantă trebuie considerată în diagnosticul diferenţial pentru a evita
       intervenţia chirurgicală nenecesară. Nivelurile serice crescute de IgG4 pot fi utile pentru stabilirea


         78
   73   74   75   76   77   78   79   80   81   82   83