Page 105 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

ca răspuns la diferiŃi stimuli solubili, ele se diferenŃiază în macrofage tisulare, cu calităŃi morfologice şi funcŃionale
caracteristice, proces care a fost denumit activare şi care este reversibil (“dezactivare”). Celulele sistemului fagocitic
mononuclear sunt foarte primitive filogenetic, nici un animal neputând trăi fără ele. Îndeplinesc o varietate largă de
funcŃii importante în organism, incluzând îndepărtarea particulelor străine şi celulelor senescente, moarte sau alterate,
reglarea funcŃiilor altor celule, procesarea şi prezentarea de antigene în reacŃiile imune, participarea în diferite reacŃii
inflamatorii, distrugerea bacteriilor şi celulelor tumorale. Monocitele şi macrofagele produc numeroşi factori bioactivi:
enzime, factori ai complementului, factori de coagulare, specii reactive de oxigen şi azot, factori angiogenetici, proteine
de legare (transferină, transcobalamină II, fibronectină, apolipoproteină E), lipide bioactive (derivaŃi ai acidului
arahidonic), factori chemotactici, citokine şi factori de creştere (IFN α si γ, IL 1,3,6,8,10,12, FGF, PDGF, TNF, M-CSF)
1;6;16 .
9
9
Valori de referinŃă - 0-1000/µL sau 0-1x10 /L; 0-15% din leucocite .
SemnificaŃie clinică
1. Monocitoză: >1000/µL:
· Cele mai frecvente cauze sunt infecŃiile bacteriene, tuberculoza, endocardita bacteriană subacută, sifilisul,
bruceloza.
· Leucemia mielomonocitară cronică, leucemia monoblastică acută, boli mieloproliferative cronice.
· Carcinoame: stomac, sân, ovar.
· Boală Hodgkin, limfoame.
· Recuperarea după neutropenie, chimioterapie, transplant medular (semn favorabil).
· Tezaurismoze (boală Gaucher).
· Boli parazitare (malarie, Kala-azar, tripanosomiază), rickettsioze, infecŃii micotice.
· Boli gastrointestinale: colită ulcerativă, enterită regională, sprue, ciroză hepatică.
· Boli de colagen, sarcoidoză.
· Postchirurgical, postsplenectomie.
· ReacŃii medicamentoase.
· IntoxicaŃie cu tetracloretan.
· Tratament cu factori de creştere granulo-monocitari.
2. Monocitopenie: <100/µL (condiŃie extrem de rară):
· Tratament cu prednison (tranzitoriu).
· Leucemia cu celule păroase.
· InfecŃii severe care determină şi neutropenie.
· InfecŃie HIV.
· Anemie aplastică 1;4;8;19 .
InterferenŃe - vezi variaŃii fiziologice ale leucocitelor.
InterferenŃe medicamentoase:
Cresc monocitele: alprazolam, ampicilină, carbenicilină, clorpromazină, griseofulvin, haloperidol,
lomefloxacin, metsuximid, penicilamină, piperacilină, prednison, propiltiouracil, quazepam.
Scad monocitele: alprazolam, triazolam .
6

Eozinofilele (granulocitele eozinofile) 6;9;18 – au fost iniŃial descrise pentru granulaŃiile lor intracitoplasmatice
caracteristice care manifestă afinitate crescută pentru coloranŃii acizi, cum ar fi eozina, şi care apar colorate roşu-
strălucitor în microscopia optică. Eozinofilele sunt celule mobile, cu originea în măduva osoasă, urmând acelaşi model
de proliferare, diferenŃiere, maturare şi eliberare în sânge ca şi granulocitele neutrofile; nucleul lor este de obicei
bilobat, dar sunt adesea observaŃi şi trei sau mai mulŃi lobi.
La indivizii sănătoşi se găsesc în număr mic în sânge, dar devin predominante în sânge şi Ńesuturi în asociere cu
diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. PrezenŃa eozinofilelor în căile respiratorii şi mucoasa intestinală,
numărul cât şi starea lor de activare, a fost asociată atât cu maifestările IgE-dependente cât şi IgE-independente ale
bolilor alergice. Totuşi, rolul imunologic şi importanŃa eozinofilului în patogeneza astmului nu sunt pe deplin clarificate.
Eozinofilele conŃin cel putin cinci tipuri diferite de granulaŃii intracitoplasmatice; granulaŃiile cristaloide conŃin cea mai
mare parte a proteinelor cationice cu încărcătură mare, incluzând proteina bazică majoră, peroxidaza, proteina
cationică eozinofilică şi neurotoxina derivată din eozinofil, implicate în alterările tisulare observate în astm şi alte boli
alergice. Eozinofilia indusă de alergeni sau paraziŃi este dependentă de celula T şi este mediată de citokine eliberate
de limfocitele sensibilizate. Eozinofilul produce şi stochează până la 29 de mediatori cunoscuŃi, citokine, chemokine şi
factori de creştere, importante în reacŃiile inflamatorii în care este implicată această celulă (produşi ai acidului