Page 107 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

1. Ritmul circadian: numărul de eozinofile este minim dimineaŃa şi creşte de la prânz până după miezul nopŃii.
2. CondiŃiile de stres scad numărul de eozinofile.
3. InterferenŃe medicamentoase:
Cresc eozinofilele: alopurinol, alprazolam, acid aminosalicilic, amoxicilină, amfotericină B, ampicilină,
aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin, carbenicilină, cefoperazon, cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon,
cefalexin, cloramfenicol, clorpromazină, ciprofloxacin, clindamicină, clofibrat, clonazepam, danazol, dapsonă,
desipramină, diazoxid, diclofenac, doxepin, doxorubicină, doxiciclină, enalapril, etosuximid, flucitozină,
fluorouracil, flufenazină, furazolidon, famciclovir, gemfibrozil, gentamicină, haloperidol, vaccin anti-hepatită A,
ibuprofen, imipenem, isoniazidă, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic, mefenitoin, metsuximid,
metisergid, moxalactam, naproxen, nitrofurantoin, nizatidină, norfloxacină, ofloxacină, penicilinamină,
pentazocin, perfenazină, piperacilină, piroxicam, procarbazină, propafenonă, ramipril, ranitidină, rifampicină
spironolactonă, streptomicină, sulfametoxazol, sulfasalazină, tetraciclină, tioridazină, ticarcilină, ticlopidină,
tobramicină, triazolam, trifluoperazină, trimipramină, trovafloxacin, acid valproic, zalcitabină .
6
Scad eozinofilele: amitriptilină, aspirină, captopril, clozapin, corticotropin, desipramină, etosuximid,
indometacin, nortriptilină, olsalazină, procainamidă, rifampicină, sulfametoxazol, triazolam .
6

Bazofilele (granulocitele bazofile) şi mastocitele – sunt două populaŃii de leucocite bazofile care prezintă multe
asemănări, dar şi unele diferenŃe. Ambele tipuri de celule conŃin granulaŃii intracitoplasmatice care se colorează
metacromatic cu coloranŃi bazici. De asemenea, ambele exprimă pe suprafaŃa lor o isoformă tetramerică (αβγ2) a
receptorului cu afinitate mare pentru IgE. Când acest receptor cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant
sau de anticorpii anti-IgE, atât bazofilele, cât şi mastocitele sunt activate, fiind indusă sinteza şi secreŃia de mediatori.
Prin aceste mecanisme bazofilele şi mastocitele sunt factori importanŃi în inflamaŃiile alergice şi alte fenomene imune şi
inflamatorii.
Bazofilele sunt celule având kinetica şi istoria naturală a granulocitelor, care se maturează în măduvă, circulă în sânge
şi reŃin anumite trăsături ultrastructurale caracteristice după migrarea în Ńesuturi în timpul proceselor inflamatorii şi
imunologice (hipersensibilitate cutanată bazofilică, astm). Nu există evidenŃe convingătoare că bazofilele se
metamorfozează în mastocite după migrarea în Ńesuturi.
Mastocitele se maturează în mod obişnuit în afara măduvei osoase sau circulaŃiei - în general în Ńesutul conjunctiv şi
cavităŃile seroase. Există anumite condiŃii în care numărul de progenitori mastocitari din circulaŃie poate fi crescut.
Bazofilele şi mastocitele diferă semnificativ în ceea ce priveşte fenotipul de suprafaŃă, forma şi structura nucleului;
bazofilele au în general mai puŃine granule şi o morfologie mai omogenă decât mastocitele. Există, de asemenea,
diferenŃe în ceea ce priveşte mediatorii stocaŃi şi cei nou sintetizaŃi după activare. Ambele celule conŃin histamină, PAF
şi metaboliŃi ai acidului arahidonic, considerate importante în patogeneza bolilor inflamatorii, cum ar fi astmul. O
distincŃie majoră constă în proteinazele care sunt conŃinute în cantitate abundentă în mastocite. Ambele celule produc
citokine, spre exemplu bazofilele produc cantităŃi mari de IL-4 si IL-13, în timp ce repertoriul mastocitelor include un
spectru larg de citokine, asociate cu fenotipurile Th1 şi Th2 (cum ar fi TNF).
De asemenea, rolul bazofilelor şi mastocitelor în inflamaŃiile alergice diferă în funcŃie de stimulii care activează fiecare
celulă. Câteva populaŃii mastocitare răspund la unele neuropeptide, iar asocierea anatomică strânsă dintre mastocite şi
nervi constituie evidenŃa componentei neurogenice-dependente de mastocite a reacŃiilor alergice.
Degranularea anafilactică survine după stimularea receptorului pentru IgE sau prin alŃi stimuli cum ar fi componente ale
complementului. Degranularea anafilactică poate fi extensivă implicând majoritatea granulelor. Dar în numeroase
reacŃii inflamatorii în care apare infiltrare mastocitară şi bazofilică, cum ar fi hipersensibilitatea cutanată întarziată,
poate apărea o degranulare şi secreŃie de mediatori mult mai puŃin explozivă (“piecemeal degranulation”). După
degranulare, celule sunt capabile să se refacă şi să funcŃioneze din nou .
2
9
9
Valori de referinŃă - bazofile = 0-200/µL sau 0-0.2x10 /L (0-2% din leucocite) .
SemnificaŃie clinică
1. Bazofilia: >200/µL:
· Numărul de bazofile şi precursori mastocitari este crescut în boli alergice: rinită alergică, polipoză nazală,
sinuzită cronică, astm, dermatită atopică, alergii medicamentoase.
· În leucemia megakarioblastică din sindromul Down (trisomia 21) există diferenŃiere bazofilică (care poate
include mastocitele) din progenitorii leucemici.
· Leucemia mieloidă cronică şi alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera, metaplazia mieloidă
cu mielofibroză). Nivelul bazofiliei are valoare prognostică, iar criza bazofilică anunŃă faza blastică terminală
din leucemia mieloidă cronică. Hiperhistaminemia din leucemia mieloida cronică şi celelalte sindroame
mieloproliferative se corelează cu numărul şi turn-overul bazofilelor (şi posibil şi al mastocitelor).