Page 107 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 107

1. Ritmul circadian: numărul de eozinofile este minim dimineaŃa şi creşte de la prânz până după miezul nopŃii.
                  2. CondiŃiile de stres scad numărul de eozinofile.
                  3. InterferenŃe medicamentoase:
                          Cresc  eozinofilele:  alopurinol,  alprazolam,  acid  aminosalicilic,  amoxicilină,  amfotericină  B,  ampicilină,
                          aztreonam, benazepril, captopril, carbamazepin, carbenicilină, cefoperazon, cefotaxim, ceftazidim, ceftriaxon,
                          cefalexin, cloramfenicol, clorpromazină, ciprofloxacin, clindamicină, clofibrat, clonazepam, danazol, dapsonă,
                          desipramină,  diazoxid,  diclofenac,  doxepin,  doxorubicină,  doxiciclină,  enalapril,  etosuximid,  flucitozină,
                          fluorouracil, flufenazină, furazolidon, famciclovir, gemfibrozil, gentamicină, haloperidol, vaccin anti-hepatită A,
                          ibuprofen, imipenem, isoniazidă, lamotrigin, lansoprazol, levodopa, acid mefenamic, mefenitoin, metsuximid,
                          metisergid,  moxalactam,  naproxen,  nitrofurantoin,  nizatidină,  norfloxacină,  ofloxacină,  penicilinamină,
                          pentazocin, perfenazină, piperacilină, piroxicam, procarbazină, propafenonă, ramipril, ranitidină, rifampicină
                          spironolactonă,  streptomicină,  sulfametoxazol,  sulfasalazină,  tetraciclină,  tioridazină,  ticarcilină,  ticlopidină,
                          tobramicină, triazolam, trifluoperazină, trimipramină, trovafloxacin, acid valproic, zalcitabină .
                                                                                          6
                          Scad  eozinofilele:  amitriptilină,  aspirină,  captopril,  clozapin,  corticotropin,  desipramină,  etosuximid,
                          indometacin, nortriptilină, olsalazină, procainamidă, rifampicină, sulfametoxazol, triazolam .
                                                                                         6

                  Bazofilele (granulocitele bazofile) şi mastocitele – sunt două populaŃii de leucocite bazofile care prezintă multe
                  asemănări,  dar  şi  unele  diferenŃe.  Ambele  tipuri  de  celule  conŃin  granulaŃii  intracitoplasmatice  care  se  colorează
                  metacromatic cu  coloranŃi bazici. De asemenea, ambele exprimă pe suprafaŃa  lor o isoformă  tetramerică (αβγ2) a
                  receptorului cu afinitate mare pentru IgE. Când acest receptor cu afinitate mare este legat de alergenul sensibilizant
                  sau de anticorpii anti-IgE, atât bazofilele, cât şi mastocitele sunt activate, fiind indusă sinteza şi secreŃia de mediatori.
                  Prin aceste mecanisme bazofilele şi mastocitele sunt factori importanŃi în inflamaŃiile alergice şi alte fenomene imune şi
                  inflamatorii.
                  Bazofilele sunt celule având kinetica şi istoria naturală a granulocitelor, care se maturează în măduvă, circulă în sânge
                  şi reŃin  anumite  trăsături ultrastructurale caracteristice după migrarea în  Ńesuturi  în  timpul proceselor inflamatorii şi
                  imunologice  (hipersensibilitate  cutanată  bazofilică,  astm).  Nu  există  evidenŃe  convingătoare  că  bazofilele  se
                  metamorfozează în mastocite după migrarea în Ńesuturi.
                  Mastocitele se maturează în mod obişnuit în afara măduvei osoase sau circulaŃiei - în general în Ńesutul conjunctiv şi
                  cavităŃile seroase. Există anumite condiŃii în care numărul de progenitori mastocitari din circulaŃie poate fi crescut.
                  Bazofilele şi mastocitele diferă semnificativ  în ceea ce priveşte  fenotipul de suprafaŃă, forma şi  structura nucleului;
                  bazofilele au în general mai puŃine granule şi o morfologie mai omogenă decât mastocitele. Există, de asemenea,
                  diferenŃe în ceea ce priveşte mediatorii stocaŃi şi cei nou sintetizaŃi după activare. Ambele celule conŃin histamină, PAF
                  şi  metaboliŃi  ai  acidului  arahidonic,  considerate  importante  în  patogeneza  bolilor  inflamatorii,  cum  ar  fi  astmul.  O
                  distincŃie majoră constă în proteinazele care sunt conŃinute în cantitate abundentă în mastocite. Ambele celule produc
                  citokine, spre exemplu bazofilele produc cantităŃi mari de IL-4 si IL-13, în timp ce repertoriul mastocitelor include un
                  spectru larg de citokine, asociate cu fenotipurile Th1 şi Th2 (cum ar fi TNF).
                  De asemenea, rolul bazofilelor şi mastocitelor în inflamaŃiile alergice diferă în funcŃie de stimulii care activează fiecare
                  celulă. Câteva populaŃii mastocitare răspund la unele neuropeptide, iar asocierea anatomică strânsă dintre mastocite şi
                  nervi constituie evidenŃa componentei neurogenice-dependente de mastocite a reacŃiilor alergice.
                  Degranularea anafilactică survine după stimularea receptorului pentru IgE sau prin alŃi stimuli cum ar fi componente ale
                  complementului.  Degranularea  anafilactică  poate  fi  extensivă  implicând  majoritatea  granulelor.  Dar  în  numeroase
                  reacŃii  inflamatorii  în  care  apare  infiltrare  mastocitară  şi  bazofilică,  cum  ar  fi  hipersensibilitatea  cutanată  întarziată,
                  poate  apărea  o  degranulare  şi  secreŃie  de  mediatori  mult  mai  puŃin  explozivă  (“piecemeal  degranulation”).  După
                  degranulare, celule sunt capabile să se refacă şi să funcŃioneze din nou .
                                                                     2
                                                         9
                                                                         9
                  Valori de referinŃă - bazofile = 0-200/µL sau 0-0.2x10 /L (0-2% din leucocite) .
                  SemnificaŃie clinică
                  1. Bazofilia: >200/µL:
                      ·    Numărul de bazofile şi precursori mastocitari este crescut în boli alergice: rinită alergică, polipoză nazală,
                          sinuzită cronică, astm, dermatită atopică, alergii medicamentoase.
                      ·    În leucemia  megakarioblastică din sindromul Down (trisomia 21) există diferenŃiere bazofilică  (care  poate
                          include mastocitele) din progenitorii leucemici.
                      ·    Leucemia mieloidă cronică şi alte sindroame mieloproliferative cronice (policitemia vera, metaplazia mieloidă
                          cu mielofibroză). Nivelul bazofiliei are valoare prognostică, iar criza bazofilică anunŃă faza blastică terminală
                          din  leucemia  mieloidă  cronică.  Hiperhistaminemia  din  leucemia  mieloida  cronică  şi  celelalte  sindroame
                          mieloproliferative se corelează cu numărul şi turn-overul bazofilelor (şi posibil şi al mastocitelor).
   102   103   104   105   106   107   108   109   110   111   112