Page 135 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

7.4.2 Fibrinogen

InformaŃii generale
Fibrinogenul (factorul I al coagulării) este o glicoproteină cu greutate moleculară de aproximativ 340kD, prezentă în
plasmă la o concentraŃie cuprinsă între 200-400mg/dL. Este sintetizat în ficat la o rată de 1.7- 5 g/zi; timpul de
înjumătăŃire al fibrinogenului este de 3-5zile . Fibrinogenul constituie substratul de acŃiune atât pentru trombină, ultima
1
enzimă din cascada coagulării, cât şi pentru plasmină, enzimă a sistemului fibrinolitic. De asemenea, aparŃine grupului
proteinelor de fază acută (valori crescute apar dupa 24-48 ore de la producerea evenimentului) .
2
Recomandări pentru determinarea fibrinogenului
- detectarea deficitului congenital sau dobândit al fibrinogenului (a/hipo/disfibrinogenemii);
- monitorizarea terapiei trombolitice;
- ca indicator al reacŃiilor consumptive cu/fără fibrin(ogen)oliză
- evaluarea riscului de apariŃie a evenimentelor trombotice cardiovasculare (de ex.IMA, AVC)
- procese inflamatorii acute 1;2;3 .
1
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
Specimen recoltat - sânge venos .
1
Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu - sânge=1/9)
Presiunea realizată de garou trebuie să fie între valoarea presiunii sistolice şi cea a presiunii diastolice şi nu trebuie să
depăşească 1 minut. Dacă puncŃia venoasă a eşuat, o nouă tentativă pe aceeaşi venă nu se poate face decât după 10
1
minute .
Cantitate recoltată - cât permite vacuumul; pentru a preveni coagularea parŃială a probei se va asigura amestecul
1
corect al sângelui cu anticoagulantul, prin mişcări de inversiune a tubului .
1
Cauze de respingere a probei - vacutainer care nu este plin; probă hemolizată sau coagulată .
Prelucrare necesară după recoltare - proba va fi centrifugată 15 minute la 2500g, urmată imediat de separarea
1
plasmei .
1
Stabilitate probă - plasma separată este stabilă 4 ore la temperatura camerei şi câteva luni la -20ºC .
Metodă - coagulometrică (Clauss): în prezenŃa unui exces de trombină, timpul de coagulare al unei plasme citratate,
diluate (1/10), săracă în trombocite este invers proporŃional cu concentraŃia de fibrinogen.
În laboratorul nostru se foloseşte ca reactiv trombina umană ce conŃine un inhibitor pentru heparină. Ca urmare se
1
poate folosi şi pentru pacienŃii aflaŃi în tratament cu heparină .
Valori de referinŃă - variază în funcŃie de vârstă :
1

Vârstă Valori de referinŃă (mg/dL)
0-1 an 160-390

2-10 ani

3
0
6
0
4
1
-
6
1
3

0
-
9
11-18 ani
0
0
-
0
>18 ani
0
0
2
4

3
Valori critice - <100mg/dL
! La valori <50mg/dl pot apărea evenimente hemoragice după intervenŃii chirurgicale traumatice.
Valorile >700mg/dl (determinări repetate după remiterea procesului inflamator acut) indică un risc crescut pentru
apariŃia bolilor coronariene şi cerebrovasculare .
3
Interpretarea rezultatelor
Scăderi:
• Creşterea consumului de fibrinogen: în CID şi în reacŃiile de hiperfibrinoliză din cancere metastatice, leucemie acută
promielocitară, complicaŃii obstetricale, consumul de fibrinogen poate începe foarte rapid, de aceea dozarea acestuia
trebuie făcută la intervale scurte de timp. Când CID se suprapune peste răspunsul de fază acută, fibringenul poate fi
fals crescut.
• Scăderea sintezei de fibrinogen: în afecŃiuni hepatice severe însoŃite de scăderea parenchimului hepatic (ciroză
hepatică, intoxicaŃie cu ciuperci), în afecŃiuni însoŃite de irigare hepatică anormală (insuficienŃă cardiacă dreaptă).
• Terapia trombolitică: scăderea concentraŃiei de fibrinogen depinde de doza şi de tipul medicaŃiei administrate:
streptokinaza şi urokinaza determină scăderea pronunŃată a fibrinogenului (valori < 10mg/dl); activatorul tisular al
plasminogenului (t-PA) şi prourokinaza determină scăderea moderată a fibrinogenului.
• Terapia cu ancrod sau defibrază (în scopul defibrinării): interval terapeutic între 80-20mg/dl.
• La nou născuŃi concentraŃia fibrinogenului poate fi scăzută datorită imaturităŃii sistemului hemostatic.