Page 133 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

7.4 Teste de hemostază

7.4.1 D-Dimeri

InformaŃii generale şi recomandări
În cursul procesului de degradare a cheagului de fibrină sub influenŃa plasminei sunt generate fragmente ce conŃin D-
dimeri. D-dimerii sunt astfel consideraŃi un marker al stării de hipercoagulabilitate şi al fibrinolizei endogene, niveluri
1;4
crescute fiind înregistrate la pacienŃii afectaŃi de tromboze .
1. testul are valoare predictivă negativă pentru tromboza venoasă profundă a membrelor inferioare şi
tromboembolismul pulmonar în sensul că obŃinerea unui rezultat negativ la pacienŃii suspectaŃi de aceste
afecŃiuni exclude prezenŃa acestora într-un procent de 85-91%. La pacienŃii din ambulator acest test
constituie un instrument suplimentar, inclus în majoritatea algoritmelor, pentru excluderea diagnosticului de
tromboză venoasă profundă. O menŃiune specială trebuie făcută cu privire la utilitatea marker-lui în timpul
sarcinii. Nivelurile plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv în cursul sarcinii şi au o valoare predictivă slabă
în excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă după 20 săptămâni de gestaŃie. În cursul
travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, după care scad rapid la 3 zile post-partum şi revin lent la
valorile normale după aproximativ 4 săptămâni. Începând din acest moment testul îşi recapătă utilitatea sa .
5
2. D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculară diseminată (CID), fiind
recomandaŃi pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic, estimarea riscului potenŃial la
3;4
pacienŃii cu CID existent cât şi pentru monitorizarea terapiei iniŃiate .
3. determinarea D-dimerilor reprezintă o analiză utilă în investigarea pacienŃilor cu suspiciune de disecŃie
3
acută de aortă .
4. o singură determinare de D-dimeri are o valoare predictivă importantă în ceea ce priveşte supravieŃuirea în
următorii 2 ani a pacienŃilor cu fibrilaŃie atrială cronică. Poate contribui de asemenea la alegerea unei
2
terapii mai susŃinute la pacienŃii cu niveluri iniŃiale crescute de DD .
5. s-a constatat că DD constituie un factor de risc independent pentru mortalitatea cardiovasculară ce poate fi
2
folosit pentru stratificarea pe grupe de risc a pacienŃilor cu insuficienŃă cardiacă .
2
6. D-dimerii împreună cu alŃi factori trombotici pot constitui factori de risc potenŃiali pentru boala coronariană .
7. DD au fost identificaŃi de asemenea ca markeri pentru trombofilia subclinică fiind utili în investigarea
1;3
pacientelor cu infertilitate primară sau secundară neexplicată şi trombofilie .
8. DD prezintă niveluri crescute la pacientele cu neoplasm mamar în concordanŃă cu stadiul tumorii, fiind utili
1;4
în identificarea metastazelor ganglionare la pacientele cu neoplasm mamar operabil .
Pregătire pacient - à jeun; dacă pacientul se află sub terapie cu anticoagulante orale, acestea vor fi întrerupte cu 2
3;4
săptămâni înaintea recoltării; de asemenea, tratamentul cu heparină va fi întrerupt cu 2 zile înaintea recoltării .
3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9),capac bleu/verde .
3
Cantitatea recoltată - cât permite vacuumul .
Cauze de respingere a probei
- specimen hemolizat
- specimen coagulat
- vacutainer care nu este plin
- specimen care nu a sosit la laborator în maxim 4 ore de la recoltare
3
- specimen contaminat cu heparină .
Prelucrare necesară după recoltare
Se separă plasma prin centrifugare şi se lucrează imediat. Dacă acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -
20°C .
3
3
4
Stabilitate probă - plasma este stabilă 8 ore la 18-25°C; 1 lună la -20°C ; se va evita decongelarea/recongelarea .
Metodă - latex-aglutinare .
3
Valori de referinŃă - <0.5 µg/mL FEU .
3
Interpretarea rezultatelor
ConcentraŃiile de D-dimeri sunt exprimate în µg/mL echivalenŃi de fibrinogen, fiind corelate cu cantitatea de fibrinogen
folosită pentru prepararea D-dimer standardului. Cantitatea efectivă de D-dimeri este aproximativ 50% din această
valoare. Astfel:
0.5 µg/mL FEU=0.25 µg/mL D-dimeri.
Metoda este semicantitativă, fiind posibilă obŃinerea a 3 rezultate:
3
<0.5 µg/mL FEU; 0.5-3 µg/mL FEU; ≥ 3 µg/mL FEU