Page 134 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Creşteri ale D-dimerilor sunt asociate cu: CID (fibrinoliză secundară); tromboze arteriale sau venoase; insuficienŃă
renală sau hepatică; embolism pulmonar; preeclampsie; infarct miocardic; tumori; inflamaŃii; infecŃii severe; terapie cu
1
activator tisular al plasminogenului .
Limite şi interferenŃe
Valori crescute de D-D pot fi întâlnite în sarcina normală, terapia cu estrogeni , contraceptive orale, la persoane
vârstnice, după traumatisme şi stres postoperator.
1
ConcentraŃia de D-D creşte în paralel cu creşterea markerului CA-125 pentru cancerul ovarian .
PrezenŃa factorului reumatoid poate interfera cu determinarea DD şi produce rezultate fals pozitive.
3
Un nivel plasmatic al fibrinogenului>900 mg/dL poate conduce la o supraestimare a concentraŃiei de D-dimeri .

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams &
Wilkins, USA, 7 ed. 2004, 152-153.
2. John Danesh et.al. Fibrin D-Dimer and Coronary Heart Disease.Î în Circulation, 2001; 103:2323.
3. Laborator Synevo. ReferinŃe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2006. Ref Type: Catalog
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. D-Dimer.
www.labcorp.com 2003. Ref Type: Internet Communication
5. Richard Sadovski. D-Dimer Assays for Prediction of Venous Thrombosis. In American Family Physician, febr. 2005.