Page 225 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

8.1.36 Glucoza serică

InformaŃii generale
Glucoza este cel mai important monozaharid din sânge. Rezultă din digestia carbohidraŃilor şi din conversia hepatică a
glicogenului în glucoză. Glucoza este un furnizor indispensabil de energie care susŃine activitatea celulară. Cei doi
hormoni care reglează în mod direct nivelul glucozei în sânge sunt glucagonul şi insulina. Glucagonul accelerează
conversia glicogenului în glucoză şi determină astfel creşterea glicemiei. Insulina creşte permeabilitatea membranelor
celulare la glucoză, transportă glucoza în celule (pentru metabolism), stimulează formarea glicogenului şi reduce
concentraŃia glucozei din sânge. AlŃi hormoni care deŃin un rol important în metabolismul glucozei sunt: ACTH,
glucocorticoizii, adrenalina, tiroxina. Degradarea glucozei se realizează prin procesul de glicoliză.
Metabolismul glucozei poate fi alterat prin mai multe mecanisme: incapacitatea celulelor pancreatice beta de a secreta
insulină, reducerea numărului receptorilor insulinici, malabsorbŃia intestinală a glucozei, incapacitatea ficatului de a
metaboliza glicogenul, modificarea concentraŃiei hormonilor implicaŃi în metabolismul glucozei 1;3-5 .
Recomandări pentru determinarea glucozei serice
• diagnosticul şi monitorizarea diabetului zaharat;
1
• diagnosticul hipoglicemiei .
Se pot recolta 3 tipuri de probe:
A. Glucoza serică determinată à jeun (bazală).
B. Glucoza serică determinată la 2 ore postprandial.
C. Glucoza serică determinată dintr-o probă de sânge recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent
de intervalul de la ultima masă („random”).
Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticul diabetului zaharat:
a. Simptome sugestive (poliurie, polidipsie, scădere ponderală inexplicabilă), la care se adaugă o valoare a
glucozei „random” >=200 mg/dL (>=11.1 mmol/L) sau
b. Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau
c. Valoarea glicemiei >=200 mg/dL la 2h după administrarea a 75g glucoză (în cadrul testului de toleranŃă
1
la glucoză) .
Pregătirea pacientului în funcŃie de tipul probei
3
A. À jeun (ajunează 8 ore) .
B. Timp de 3 zile înainte de test, pacientul primeşte o dietă cu 150g carbohidraŃi/zi. În dimineaŃa testului, pacientul îşi
consumă micul dejun obişnuit, în decurs de 15-20 minute sau ingeră 75g glucoză. După exact 2 ore de la începutul
micului dejun sau după ingestia de 75g de glucoză i se recoltează sânge venos .
3
C. Fără pregătire specială; pacientul va menŃiona timpul scurs de la ultima masă .
3
La diabeticii cunoscuŃi recoltarea se face înaintea administrării insulinei sau medicaŃiei hipoglicemiante.
3
Specimen recoltat - sânge venos .
3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
Prelucrarea necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare într-un interval < 2h de la recoltare. CondiŃii:
centrifugarea se face numai după ce coagularea este completă, astfel încât să nu existe resturi de fibrină; separarea
serului trebuie să fie completă.
Notă: Valoarea glicemiei scade cu vechimea probei în condiŃiile menŃinerii probei necentrifugate la temperatura
camerei.
Serul se analizează în maxim 8 ore; dacă acest lucru nu este posibil, serul se stochează la 2-8°C sau la -18°C .
3;5
3
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
3
Stabilitate probă - serul separat este stabil: 8 ore la 15- 25°C; 72 de ore la 2-8°C; 1 lună la -20°C .
3
Metodă - spectrofotometrică (enzimatică colorimetrică) .
Valori de referinŃă
3
Interpretare valori glicemie bazală (mg/dL)
Normal 60-110
Glicemie bazală modificată 110-125
Diabet zaharat >= 126