Page 222 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 222

8.1.35 Gama-glutamil transferaza (GGT)

                  InformaŃii generale
                  GGT – gama-glutamiltranspeptidaza catalizează transferul grupului γ–glutamil de la peptide ca glutationul (GSH) către
                  alŃi aminoacizi. GGT este o proteină heterodimerică, fiecare subunitate constând dintr-un singur lanŃ polipeptidic. Este
                  localizată  la  nivelul  membranei  citoplasmatice  a  numeroase  celule,  centrul  activ  al  enzimei  fiind  situat  la  exterior.
                  SuprafaŃa luminală a celulelor cu funcŃii secretorii sau absorbtive este în mod special bogată în GGT, dar şi suprafaŃa
                  bazolaterală a celulelor tubulare renale conŃine de asemenea GGT. GGT este singura enzimă care clivează cantităŃi
                  semnificative  de  GSH  şi  conjugaŃi  ai  GSH  în  cadrul  ciclului  γ-glutamil  (GSH  este  transportat  la  nivelul  suprafeŃei
                  extracelulare  a  membranei,  unde  este  clivat  de  către  GGT  în  cisteinil-glicină  şi  reziduuri  γ-glutamil,  care  sunt
                  transferate către alŃi aminoacizi). De asemenea GGT joacă un rol important în metabolismul mediatorilor inflamaŃiei,
                  cum ar fi leucotrienele, substanŃelor carcinogene şi toxice.
                  GGT măsurat în ser provine în special din ficat. Cea mai mare parte este legată de lipoproteine, în special HDL, dar şi
                  de LDL.  O mică porŃiune este hidrosolubilă, fiind asemănătoare GGT eliberat de proteaze din membrana celulelor
                  hepatice. GGT legat de HDL predomină în bolile hepatice non-icterice, în timp ce GGT legat de LDL este crescut în
                  colestază, iar forma hidrosolubilă într-o varietate de boli hepatice.
                  GGT este îndepărtat din plasmă prin bilă, activitatea enzimei în bilă fiind de 10 ori mai mare decât cea plasmatică. O
                  mică parte este degradată de rinichi şi eliminată prin urină.
                  Sinteza  GGT  poate  fi  indusă  în  ficat  de  colestază,  consumul  cronic  de  alcool  şi  de  dozele  terapeutice  ale  unor
                  medicamente,  cum  ar  fi  fenitoina.  Nivelul  GGT  este  crescut  în  celulele  tumorale  din  hepatom,  în  hepatocitele
                  comprimate de tumori hepatice şi în ariile regenerative din ficatul cirotic. Creşterea nivelului seric al GGT se datorează
                  de asemenea lezării membranei celulare prin toxice (inclusiv alcoolul), ischemie, infecŃii sau detaşării enzimei de la
                  nivelul membranei celulare ca urmare a acŃiunii detergente a acizilor biliari. GGT este o enzimă specifică ficatului şi
                             1;8
                  ductelor biliare .
                  Recomandări pentru determinarea GGT
                  GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a cărei creştere depăşeşte celelalte
                  enzime hepatice dozate în mod curent. La alcoolici nivelul seric  al GGT poate ajunge la valori de 50 de ori peste
                  valoarea normală, gradul de creştere depinzând atât de cantitatea de alcool consumată, cât mai ales de persistenŃa
                                     7
                  îndelungată a consumului . Are rol de asemenea în monitorizarea abstinenŃei de la alcool .
                                                                                  8
                  În bolile hepato-biliare GGT se corelează cu nivelurile fosfatazei alcaline. Creşterile nu sunt totuşi specifice şi pot fi
                  asociate şi cu afecŃiuni pancreatice, cardiace, renale, diabet zaharat.
                  Dozarea GGT este de asemenea utilă pentru diagnosticul unei hepatopatii în prezenŃa unei afecŃiuni osoase, a sarcinii
                  sau în perioada copilăriei (condiŃii în care valorile fosfatazei alcaline cresc, în timp ce GGT rămâne la valori normale) .
                                                                                                     3;4
                  Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
                                                 5
                  Specimen recoltat - sânge venos .
                                           5
                  Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
                                                                        5
                  Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian .
                                                                                      5
                  Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
                                                                      5
                                          5
                  Volum probă - minim 0.5 mL ser .
                                                                          5
                  Stabilitate probă - 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la -20°C .
                                                          5
                  Metodă - spectrofotometrică  (enzimatică colorimetrică) .
                                                         5
                  Valori de referinŃă - sunt dependente de vârstă şi sex :

                                   Sex                  Valori (U/L)
                                   BărbaŃi              <61
                                   Femei                <36
                  Factor de conversie: U/L x 0.0167 = µkat/L.
                  Interpretarea rezultatelor
                  În interpretarea valorilor crescute ale GGT se iau în considerare, în afara nivelului activităŃii GGT, comportamentul
                  GGT în raport cu aminotransferazele, adică raportul GGT/AST sau GGT/ALT (la pacienŃii cu icter acest raport măsoară
   217   218   219   220   221   222   223   224   225   226   227