Page 303 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1
P. 303

Valori ( µUI/mL)
                                      Vârstă              BărbaŃi            Femei
                               1-30 zile                  <1720              <2010
                               1-12 luni                   <610               <640
                               1-3 ani                     <280               <360
                               4-6 ani                     <360               <280
                               7-9 ani                     <250               <280
                               10-12 ani                   <280               <210
                               13-15 ani                   <360               <300

                               16-18 ani                   <320               <380
                               >18 ani                    98-456             127-637

                  La femei nu există o periodicitate legată de ciclul menstrual, cu excepŃia unei creşteri uşoare la mijlocul ciclului.
                  În  cursul  sarcinii  se  înregistrează  creşteri  progresive  ale  valorilor  de  prolactină,  atingându-se  în  trimestrul  III
                  concentraŃii de 15-20 de ori mai mari faŃă de nivelul iniŃial.
                  Postpartum valorile prolactinei se normalizează în 4-6 săptămâni. Suptul determină creşteri prompte ale concentraŃiei
                  de prolactină, însă nivelurile bazale de prolactină în perioada de lactaŃie nu sunt semnificativ crescute.
                  Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 = mUI/L.
                                                                       1
                  Valori critice - >5000 m mm mUI/mL - un indicator foarte probabil de prolactinom .
                  Un nivel normal de prolactina nu exclude existenŃa unei tumori hipofizare.
                  Limite şi interferenŃe
                  • Medicamente
                  Creşteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol, loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid,
                  sulpirid,  tiotixen),  arginină,  benserazidă,  carbidopa,  cimetidină,  contraceptive  orale,  danazol,  enalapril,  estrogeni,
                  fenitoin, furosemid, insulină, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai monoaminoxidazei, opiacee,
                  ranitidină, rezerpină, TRH (thyrotropin releasing hormone), verapamil 2;6;8 .
                  Scăderi:  apomorfină,  carbamazepină,  ciclosporină,  clonidină,  dexametazon,  finasterid,  dopamină,  ergo-alcaloizi
                  (inclusiv bromocriptină), hormoni tiroidieni, levodopa, nifedipin, pergolide mesylate 2;6;8 .
                  • InterferenŃe analitice
                  Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale (creşterea monomerilor de prolactină)
                  sau poate fi consecinŃa prezenŃei dimerilor şi polimerilor de prolactină (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi
                                                                                               5
                  sau cu o activitate diminuată (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fără expresie clinică şi imagistică) .
                  De aceea, în cazul valorilor crescute de prolactină, se efectuează dozarea prolactinei şi după retratarea probei  cu
                  polietilenglicol (PEG) 6000.  PEG va precipita macroprolactinele iar în supernatant  vor rămâne monomerii  biologic
                  activi. Doar în cazul în care valoarea prolactinei obŃinută după pretratare cu PEG reprezintă peste 60% din valoarea
                                                                                7
                  prolactinei  din  serul  netratat  se  poate  afirma  diagnosticul  de  hiperprolactinemie .  Proba  conŃine  în  principal
                  macroprolactine şi/sau oligomeri de prolactină (pseudo-hiperprolactinemie) în cazul unui procent <40%. Proba conŃine
                  atât monomeri cât şi macroprolactine sau oligomeri de prolactină în cazul unui procent  cuprins între 40% şi 60%;
                  pentru un diagnostic corect se recomandă testarea prin metoda de referinŃă (cromatografie prin gel-filtrare).
                  Deoarece  există  diferenŃe  foarte  mari  în  ceea  ce  priveşte  sensibilitatea  diverselor  tipuri  de  reactivi  de  a  detecta
                  macroprolactine, nu se recomandă compararea rezultatelor obŃinute cu metode şi reactivi diferiŃi.
                  Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
                  - tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
                  minimum 8 ore de la ultima administrare;
                                                                   7
                  - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .


                                                         Bibliografie

                     1.   Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004,
                        379-380.
                     2.   Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
                        Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.
                     3.   Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20
                        Ed., 1998, 303-304.
                     4.   Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 216-236.
   298   299   300   301   302   303   304   305   306   307   308