Page 303 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Valori ( µUI/mL)
Vârstă BărbaŃi Femei
1-30 zile <1720 <2010
1-12 luni <610 <640
1-3 ani <280 <360
4-6 ani <360 <280
7-9 ani <250 <280
10-12 ani <280 <210
13-15 ani <360 <300

16-18 ani <320 <380
>18 ani 98-456 127-637

La femei nu există o periodicitate legată de ciclul menstrual, cu excepŃia unei creşteri uşoare la mijlocul ciclului.
În cursul sarcinii se înregistrează creşteri progresive ale valorilor de prolactină, atingându-se în trimestrul III
concentraŃii de 15-20 de ori mai mari faŃă de nivelul iniŃial.
Postpartum valorile prolactinei se normalizează în 4-6 săptămâni. Suptul determină creşteri prompte ale concentraŃiei
de prolactină, însă nivelurile bazale de prolactină în perioada de lactaŃie nu sunt semnificativ crescute.
Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 = mUI/L.
1
Valori critice - >5000 m mm mUI/mL - un indicator foarte probabil de prolactinom .
Un nivel normal de prolactina nu exclude existenŃa unei tumori hipofizare.
Limite şi interferenŃe
• Medicamente
Creşteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol, loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid,
sulpirid, tiotixen), arginină, benserazidă, carbidopa, cimetidină, contraceptive orale, danazol, enalapril, estrogeni,
fenitoin, furosemid, insulină, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai monoaminoxidazei, opiacee,
ranitidină, rezerpină, TRH (thyrotropin releasing hormone), verapamil 2;6;8 .
Scăderi: apomorfină, carbamazepină, ciclosporină, clonidină, dexametazon, finasterid, dopamină, ergo-alcaloizi
(inclusiv bromocriptină), hormoni tiroidieni, levodopa, nifedipin, pergolide mesylate 2;6;8 .
• InterferenŃe analitice
Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale (creşterea monomerilor de prolactină)
sau poate fi consecinŃa prezenŃei dimerilor şi polimerilor de prolactină (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi
5
sau cu o activitate diminuată (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fără expresie clinică şi imagistică) .
De aceea, în cazul valorilor crescute de prolactină, se efectuează dozarea prolactinei şi după retratarea probei cu
polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita macroprolactinele iar în supernatant vor rămâne monomerii biologic
activi. Doar în cazul în care valoarea prolactinei obŃinută după pretratare cu PEG reprezintă peste 60% din valoarea
7
prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de hiperprolactinemie . Proba conŃine în principal
macroprolactine şi/sau oligomeri de prolactină (pseudo-hiperprolactinemie) în cazul unui procent <40%. Proba conŃine
atât monomeri cât şi macroprolactine sau oligomeri de prolactină în cazul unui procent cuprins între 40% şi 60%;
pentru un diagnostic corect se recomandă testarea prin metoda de referinŃă (cromatografie prin gel-filtrare).
Deoarece există diferenŃe foarte mari în ceea ce priveşte sensibilitatea diverselor tipuri de reactivi de a detecta
macroprolactine, nu se recomandă compararea rezultatelor obŃinute cu metode şi reactivi diferiŃi.
Pot produce interferenŃe cu unele componente ale kit-ului şi conduce la rezultate neconcludente următoarele:
- tratamentul cu biotină în doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomandă ca recoltarea de sânge să se facă după
minimum 8 ore de la ultima administrare;
7
- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidină şi anti-ruteniu .

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004,
379-380.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1188-1238.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20
Ed., 1998, 303-304.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Adenohipofiza. În Fiziologia şi fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicală, România, Ed. 1989, 216-236.