Page 393 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

14. MARKERI OSOŞI

14.1 Markeri pentru osteoporoză

Introducere
Osteoporoza este definită ca o afecŃiune evolutivă a sistemului osos caracterizată prin pierderea de masă osoasă şi
prin alterări ale microarhitecturii Ńesutului osos, având drept consecinŃă creşterea fragilităŃii osoase şi a riscului de
fracturi.
Datorită corelaŃiei bine determinate dintre densitatea minerală osoasă şi riscul de fracturi, pentru monitorizarea
tratamentului în osteoporoză se recomandă de obicei efecturea osteodensitometriei. Cu toate acestea, indiferent de
tratamentul utilizat, măsurarea densităŃii minerale osoase nu este relevantă pentru evaluarea eficienŃei terapeutice
decât după un an de la începutul tratamentului.
Există mai multe motive care contribuie la un răspuns inadecvat la tratament, lipsa complianŃei pacienŃilor situându-se
probabil pe primul loc. Din acest motiv, ar fi util atât pentru medici cât şi pentru pacienŃi să se obŃină precoce informaŃii
privind eficienŃa terapiei şi în acest sens subliniem contribuŃia markerilor osoşi. Dacă densitometria osoasă cuantifică
masa osoasă - imagine statică - determinarea markerilor osoşi furnizează informaŃii despre procesul de „remodelare”
4
osoasă - imagine dinamică .
Astfel markerii osoşi pot fi folosiŃi în monitorizarea terapiei (inclusiv a complianŃei la tratament) şi pentru estimarea
riscului de fracturi cauzate de osteoporoză. În momentul de faŃă nu se recomandă folosirea markerilor osoşi pentru
estimarea riscului de pierdere osoasă spontană la pacienŃii netrataŃi .
1
Utilitatea markerilor osoşi nu este limitată numai la evaluarea osteoporozei, aceştia având valoare clinică şi în alte
afecŃiuni osoase, cum ar fi : boala Paget a osului, hiperparatiroidism primar şi secundar, osteomalacie şi boli
3
metabolice ale osului .
Ne vom referi în cele ce urmează la doua analize efectuate în laboratoarele Synevo: osteocalcin şi β- CrossLaps.

14.1.1 Osteocalcin

InformaŃii generale
Osteocalcinul (denumit si proteina G1a a osului) - principala proteină necolagenică a Ńesutului osos - este produs
exclusiv de osteoblaste, de aceea este un marker relevant al procesului de formare osoasă. Are o greutate moleculară
de aproximativ 5800 daltoni şi este alcătuit din 49 aminoacizi, ce includ trei resturi de acid gama-carboxiglutamic.
Sinteza sa implică prezenŃa vitaminelor K şi D3. O parte din osteocalcin este eliberat în sânge, iar restul intră în
componenŃa matricei osoase .
4;6
Nivelurile de osteocalcin sunt influenŃate de vârstă (perioada de creştere rapidă), sex (mai mari la bărbaŃi) şi cresc o
2
dată cu instalarea menopauzei .
Recomandări pentru determinarea osteocalcinului - osteoporoză: monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament
de substituŃie hormonală, bifosfonaŃi, calcitonină, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) şi estimarea riscului
1;6
de fracturi; evaluarea altor afecŃiuni osoase (inclusiv procese maligne) .
5
Pregătire pacient - à jeun .
Specimen recoltat - sânge venos .
5
5
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator .
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
5
Volum probă - minim 0.5 mL ser .
5
5
Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
Stabilitate probă - serul separat este stabil 8 ore la temperatura camerei; 3 zile la 2-8°C;1 lună la -20°C; se va evita
decongelarea/recongelarea .
5
5
Metodă - imunochimică cu detecŃie prin electrochemiluminiscenŃă (ECLIA) .
Valori de referinŃă - 13-48 ng/mL .
5
Interpretarea rezultatelor

Creşteri Scăderi
• hiperparatiroidism, • acromegalie, • fracturi • hipoparatiroidism, • deficit de hormon de creştere,
(condiŃii asociate cu un turnover osos • medicamente (corticosteroizi, bifosfonaŃi şi
2
crescut) . calcitonină) .
2