Page 68 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 1

Durata stazei venoase
Compresia venoasă exercită aceleaşi efecte ca şi schimbările posturale din clino- în ortostatism, datorită
hemoconcentraŃiei. Astfel, concentraŃia proteinelor totale poate să crească cu până la 20% după o stază venoasă de
10 minute. Din acest motiv, se recomandă ca durata aplicării garoului să nu depăşească 2 minute.
Ultima ingestie de alimente
Ingestia de alimente înainte de recoltare determină o creştere a nivelului glucozei, fosforului şi bilirubinei, o creştere
mai accentuată a potasiului şi ALT, precum şi o creştere moderată sau uşoară a acidului uric, proteinelor totale,
4
calciului şi colesterolului. ConŃinutul în grăsimi al mesei determină nivelul trigliceridelor .
Proceduri efectuate în scop diagnostic şi terapeutic
Recoltarea probei după masaj sau puncŃie prostatică poate induce valori crescute ale PSA şi fosfatazei acide.
InjecŃiile intramusculare cu anumite substanŃe (benzodiazepine, clorpromazină, lidocaină, fenobarbital) pot determina
creşteri ale CK .
4
Contaminarea probelor de laborator cu soluŃii perfuzabile reprezintă cel mai frecvent tip de interferenŃă preanalitică în
spital. De aceea, recoltarea probei de sânge nu trebuie să se facă niciodată proximal de locul perfuziei şi se
recomandă ca laboratorul să fie informat despre tipul substanŃelor administrate şi momentul la care s-a efectuat
prelevarea probelor.
O menŃiune specială este legată de recoltarea probelor de pe cateterele intravenoase şi intraarteriale. Canula trebuie
spălată în prealabil cu ser fiziologic, iar primii 5 mL de sânge trebuie aruncaŃi înainte de recoltarea propriu-zisă a probei
de sânge. Recoltarea pentru probele de coagulare de pe cateterele contaminate cu heparină este în mod critic
influenŃată, astfel că pentru determinarea APTT şi a timpului de trombină se recomandă ca o cantitate de sânge
7
echivalentă cu dublul volumului cateterului să fie aruncată înainte de prelevare .
Hemoliza
Este definită ca eliberarea în ser sau plasmă a componenŃilor intracelulari din eritrocite, leucocite şi trombocite.
Hemoliza este recunoscută de obicei prin aspectul roşietic, mai mult sau mai puŃin intens, al serului sau plasmei după
centrifugarea probei.
Hemoliza poate induce modificarea anumitor parametri în materialul testat. Acesta constituie un factor de influenŃă
biologică dacă eliberarea constituenŃilor celulari s-a produs in vivo sau un factor de interferenŃă in vitro dacă eliberarea
componentelor s-a produs după recoltarea probei.
Probele intens hemolizate sunt respinse de obicei de laborator în faza preanalitică. Deşi incidenŃa sa este foarte
scăzută, trebuie luată în considerare şi posibilitatea existenŃei unei hemolize intravasculare (in vivo), deoarece
respingerea unei astfel de probe constituie o dovadă de malpraxis. În cazul unei hemolize intravasculare vizibile,
nivelul haptoglobinei serice este foarte scăzut sau nedetectabil, iar bilirubina indirectă este crescută, pe când în
hemoliza in vitro aceşti parametri sunt în limite normale, iar valoarea potasiului este mult crescută.
Hemoliza în vitro se poate produce în următoarele situaŃii:
- aspirarea puternică a sângelui, în special în cursul puncŃionării venelor superficiale şi mai ales dacă se
folosesc ace groase;
- obstrucŃia parŃială a unui cateter venos sau arterial; ca urmare a acestui fapt aspirarea este mai intensă dacă
recoltarea se face cu o seringă;
- recoltarea probei cu o seringă şi distribuirea sa în mai multe tuburi;
- agitarea puternică a tubului;
- centrifugarea precoce a probei, înaintea încheierii procesului de coagulare;
- centrifugarea probei parŃial coagulate la pacienŃi aflaŃi sub tratament cu anticoagulante orale;
- presiune pozitivă sau negativă în tuburile de recoltare;
- diluarea sângelui cu soluŃii hipotone;
- congelarea-decongelarea sângelui total;
5
- stocarea sau transportul sângelui integral într-un interval de câteva zile, în condiŃii ambientale .
Efectele hemolizei pot fi clasificate în funcŃie de mecanismul implicat:
- creşterea constituenŃilor intracelulari în fluidul extracelular; se înregistrează astfel niveluri ridicate de LDH,
potasiu, AST, Fe;
- interferenŃa optică prin culoarea hemoglobinei; gradul interferenŃei depinde de lungimea de undă la care se
face citirea analitului, tipul blank-ului şi reactivului;
- interferarea constituenŃilor intracelulari cu reacŃiile chimice folosite pentru analiza componentelor din
ser/plasmă: ex.: activitatea peroxidazică a hemoglobinei interferă cu metodele diazo de determinare a
bilirubinei şi induce valori fals scăzute, iar adenilkinaza eliberată interferă cu determinarea CK 2;5;7 .