Page 178 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 178

7  TESTE DE HEMATOLOGIE               GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE
                                              AL  LABORATOARELOR  SYNEVO




       limite normale sau poate fi chiar crescut.
       Anemia relativă este o condiţie caracterizată prin masă normală de eritrocite, dar cu volum sanguin
       crescut  prin  creşterea  volumului  plasmatic,  ca  de  exemplu  în  sarcină,  splenomegalie  masivă.  În
       această situaţie proteinele totale plasmatice sunt la limita inferioară a normalului, spre deosebire de
       anemia cronică în care proteinele totale sunt în limite normale .
                                                  19
       Pentru  a  identifica  cauza  anemiei,  informaţiile  privind  istoricul  bolii  şi  examinarea  fizică  trebuie
       integrate  cu  câteva  teste  de  laborator  cheie,  cum  ar  fi  determinarea  numărului  de  reticulocite,
       indicilor eritrocitari, examinarea frotiului de sânge colorat şi eventual a măduvei osoase. Prezenţa
       altor anomalii hematologice (trombocitopenie, anomalii ale leucocitelor) orientează diagnosticul spre
       o  posibilă  insuficienţă  medulară  datorată  anemiei  aplastice,  unei  boli  hematologice  maligne  sau
       dislocării măduvei osoase prin procese patologice de cauză extrahematologică. Pancitopenia poate
       apărea şi ca urmare a distrucţiei periferice sau sechestrării celulare prin hipersplenism.
       2. Creşterea numărului de eritrocite (concentraţiei de hemoglobină şi/sau hematocritului) determină
       eritrocitoză. Eritrocitoza poate fi rezultatul creşterii masei eritrocitare totale (policitemie/eritrocitoză
       absolută) ori poate fi consecinţa reducerii volumului plasmatic (eritrocitoză relativă/falsă) .
                                                                     14
       Clasificarea eritrocitozei 14
       A.   Eritrocitoză/policitemie relativă (peudoeritrocitoză): hemoconcentraţie; sindromul Gaisbőck.
       B.   Policitemie (eritrocitoză absolută)
          1.Policitemie primară: policitemia vera; policitemia primară familială.
          2.Policitemie secundară:
              a.   Secundară scăderii oxigenării tisulare (eritrocitoză fiziologică/hipoxică):
                    eritrocitoză de altitudine;
                    boli pulmonare: cord pulmonar cronic; hipertensiune pulmonară primară;
                    boli congenitale de cord cianogene;
                    sindroame de hipoventilaţie: hipoventilaţie alveolară primară; sindromul Pickwick;
                     apneea de somn;
                    hemoglobine anormale: ereditare/dobândite (medicamente, substanţe chimice,
                     fumat: carboxihemoglobină);
                    policitemia familială.
              b.   Secundară producţiei aberante de eritropoietină (eritrocitoză nefiziologică):
                    boli renale: carcinomul renal şi alte tumori renale; rinichiul polichistic; rinichiul în
                     potcoavă; hidronefroză; stenoză de arteră renală;
                    carcinomul hepatocelular şi alte tumori hepatice;
                    tumori vasculare cerebeloase;
                    leiomiomul şi tumori fibroide uterine;
                    boli  endocrine:  sindrom  Cushing,  hiperaldosteronism  primar,  tumori  ovariene
                     virilizante, sindrom Barter, feocromocitom;
                    medicamente: androgeni, abuz de eritropoietină;
                    policitemia familială.
          3. Policitemie idiopatică.
       Interferenţe  4;6;8;16;19
       1.  Recoltarea  cu  pacientul  în  poziţie  culcată  determină  scăderea  numărului  de  eritrocite  (şi

         178
   173   174   175   176   177   178   179   180   181   182   183