Page 183 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

● Hemoglobinele instabile.
III. Boli ale sintezei de hem şi porfirină:
● Anemia sideroblastică ereditară (X-linkată, autosomală).
● Anemia sideroblastică dobândită (anemia sideroblastică idiopatică cu sideroblaşti
inelari, anemia sideroblastică asociată cu boli mieloproliferative sau alte boli
maligne).
● Anemia sideroblastică dobândită reversibilă (din alcoolism, indusă de
medicamente: izoniazidă, cloramfenicol, din intoxicaţia cu plumb – de obicei
normocitară).
Cea mai frecventă cauză este deficitul de fier, anemia feriprivă fiind cea mai întâlnită formă de anemie
de pe glob .
7
3. VEM crescut (>100 fL): anemia macrocitară. Pe baza criteriilor biochimice şi morfologice anemiile
macrocitare se pot împărţi în două grupuri: anemii megaloblastice şi non-megaloblastice .
3
În anemiile megaloblastice marca morfologică este reprezentată de prezenţa precursorilor eritroizi
3
anormali în măduva osoasă, caracterizaţi prin dimensiuni crescute şi alterări specifice în aspectul
cromatinei nucleare. Aceste celule distincte reprezintă expresia morfologică a unei anomalii biochimice,
respectiv întârzierea sintezei de ADN. Rata sintezei hemoglobinei, respectiv sinteza ARN, nu este
afectată în timp ce rata diviziunilor celulare este redusă, în consecinţă componentele citoplasmatice,
în special Hb sunt sintetizate în exces în timpul întârzierii între diviziunile celulare, ducând la formarea
unor eritrocite de dimensiuni crescute. Cele două modificări caracteristice de pe frotiul de sânge care
permit diferenţierea anemiilor megaloblastice sunt prezenţa macroovalocitelor şi a neutrofilelor cu
nucleu hipersegmentat. În anemia megaloblastică VEM este de obicei >110 fL (110 – 130 fL, chiar
până la 160 fL).

Clasificarea patogenică a anemiilor megaloblastice
I. Deficitul de vitamină B12:
A. Dietă deficitară (rară: vegetarianismul strict, de lungă durată, fără ouă şi produse
lactate; mai frecventă la copiii născuţi din mame strict vegetariene sau la cei cu diete restrictive în
fenilcetonurie).
B. Malabsorbţie de vitamina B12:
● Anemia pernicioasă (boală autoimună caracterizată prin atrofie gastrică şi
pierderea factorului intrinsec).
● Deficienţă ereditară de factor intrinsec (anemia pernicioasă ereditară).
● Malabsorbţia vitaminei B12 din alimente (chirurgia gastrică, pacienţi cu gastrită şi
aclorhidrie, infecţia cu Helicobacter pylori).
● Insuficienţă pancreatică.
● Sindromul Zollinger-Ellison.
● Competiţia biologică pentru vitamina B12: proliferarea bacteriană a intestinului
subţire (anomalii structurale: diverticuli, stricturi, fistule, ansă oarbă sau ale
motilităţii: disfuncţia autonomă din diabet); infestarea cu Diphyllobothrium latum.
● Boli ileale: sprue tropical, boli intestinale inflamatorii, boală celiacă, rezecţii ileale,
by-pass jejuno-ileal pentru obezitate, radioterapia cu afectarea ileonului, boli

183