Page 271 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

Bibliografie
1. Frances Fischbach. Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 173.
2. John Danesh et.al. Fibrin D-Dimer and Coronary Heart Disease. In Circulation, 2001; 103:2323.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. D-Dimer. www.
labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
5. Richard Sadovski. D-Dimer Assays for Prediction of Venous Thrombosis. In American Family
Physician, febr. 2005.
6. Sabine Eichinger, Georg Heinze, Lisanne M. Jandeck, Paul A. Kyrle. Risk Assessment of
Recurrence in Patients With Unprovoked Deep Vein Thrombosis or Pulmonary Embolism, The
Vienna Prediction Model. In Circulation, 2010; 121:1630-1636.

7.4.9 Fibrinogen

Informaţii generale
Fibrinogenul (factorul I al coagulării) este o glicoproteină dimerică cu greutate moleculară de
aproximativ 340kD, prezentă în plasmă şi în α-granulele plachetare. Este sintetizat în ficat la o rată de
1.7-5 g/zi . Fiecare din cele două subunităţi conţine trei lanţuri polipeptidice: Aα, Bβ şi γ. Fibrinogenul
1
are o structură trinodulară, domeniul central globular fiind denumit domeniul E, care cuprinde capetele
N-terminale ale celor şase lanţuri polipeptidice, iar domeniile D conţin capetele C-terminale ale celor
trei lanţuri. Timpul de înjumătăţire al fibrinogenului este de 3-5 zile .
8
Fibrinogenul constituie substratul de acţiune atât pentru trombină, ultima enzimă din cascada
coagulării, cât şi pentru plasmină, enzimă a sistemului fibrinolitic. Trombina se leagă la domeniul
central al fibrinogenului şi eliberează câte două fibrinopeptide A şi B de la nivelul fiecărei molecule,
expunând astfel situsurile de legare din domeniul E complementare situsurilor din domeniile D ale altor
monomeri de fibrină. Aceste situsuri de legare complementare duc la formarea iniţial a protofibrilelor
de fibrină, care agregă în fibre groase, iar acestea se ramifică într-o reţea de fibre interconectate.
FXIIIa stabilizează polimerul de fibrină prin formarea de legături încrucişate.
Plasmina clivează atât fibrinogenul cât şi fibrina. În urma acţiunii plasminei asupra fibrinogenului sunt
eliberate fragmentele X, Y, D şi E. Fragmente similare sunt eliberate în urma digestiei fibrinei, precum
şi D-dimeri şi alţi produşi de degradare care prezintă legături covalente încrucişate. Deşi fragmentul
X poate încă polimeriza într-un cheag slab, fragmente Y şi D inhibă polimerizarea monomerilor de
fibrină .
8
În plus fibrinogenul aparţine grupului proteinelor de fază acută (valori crescute apar după 24-48 ore de
la producerea evenimentului) .
1
Recomandări pentru determinarea fibrinogenului

271