Page 269 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

7.4.8 D-Dimeri

Informaţii generale şi recomandări
În cursul procesului de degradare a cheagului de fibrină sub influenţa plasminei sunt generate fragmente
ce conţin D-dimeri. D-dimerii sunt astfel consideraţi un marker al stării de hipercoagulabilitate şi al
fibrinolizei endogene, niveluri crescute fiind înregistrate la pacienţii afectaţi de tromboze .
1;4
D-dimerii sunt mai specifici pentru fibrinoliză decât produşii de degradare ai fibrinei care detectează
de asemenea şi produşii proteolizei directe a fibronogenului (fibrinogenoliză) .
4
1. testul are valoare predictivă negativă pentru tromboza venoasă profundă a membrelor
inferioare şi tromboembolismul pulmonar în sensul că obţinerea unui rezultat negativ
la pacienţii suspectaţi de aceste afecţiuni exclude prezenţa acestora într-un procent de
>90%. La pacienţii din ambulator acest test constituie un instrument suplimentar, inclus în
majoritatea algoritmelor, pentru excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă. O
menţiune specială trebuie făcută cu privire la utilitatea marker-lui în timpul sarcinii. Nivelurile
plasmatice ale D-dimerilor cresc progresiv în cursul sarcinii şi au o valoare predictivă slabă
în excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă după 20 săptămâni de gestaţie.
În cursul travaliului D-dimerii cresc de obicei foarte mult, după care scad rapid la 3 zile post-
partum şi revin lent la valorile normale după aproximativ 4 săptămâni. Începând din acest
moment testul îşi recapătă utilitatea sa . 5
2. D-dimerii pot avea de asemenea valoare predictivă asupra riscului de recurenţă
a trombozei la pacienţii cu un episod de tromboză venoasă profundă neprovocată în
antecedente şi fără defecte trombofilice majore; în conformitate cu algoritmul dezvoltat
recent „Vienna Prediction Model”, sexul pacientului, localizarea iniţială a trombozei şi nivelul
D-dimerilor sunt luaţi în calcul pentru stratificarea pacienţilor în funcţie de riscul scăzut sau
crescut de tromboză; astfel, persoanele de sex feminin, cu tromboză venoasă profundă
localizată la nivelul gambei şi nivelurile reduse de D-dimeri (măsurate la scurt timp după
întreruperea tratamentului anticoagulant) au risc scăzut de recurenţă a trombozei şi nu
prezintă indicaţie de tratament anticoagulant de lungă durată; dimpotrivă, sexul masculin,
tromboza venoasă proximală şi nivelurile crescute de D-dimeri se asociază cu un risc
crescut de recurenţă a trombozei .
6
3. D-dimerii constituie un marker sensibil pentru coagularea intravasculară diseminată
(CID), fiind recomandaţi pentru confirmarea/ infirmarea unei suspiciuni de diagnostic,
estimarea riscului potenţial la pacienţii cu CID existent cât şi pentru monitorizarea terapiei
iniţiate .
3;4
4. testul poate fi util pentru monitorizarea gradului de liză a cheagului în cursul terapiei
trombolitice;
5. determinarea D-dimerilor reprezintă o analiză utilă în investigarea pacienţilor cu suspiciune
de disecţie acută de aortă . 3
6. o singură determinare de D-dimeri are o valoare predictivă importantă în ceea ce priveşte
supravieţuirea în următorii 2 ani a pacienţilor cu fibrilaţie atrială cronică. Poate contribui
de asemenea la alegerea unei terapii mai susţinute la pacienţii cu niveluri iniţiale crescute
de DD .
2

269