Page 266 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Nurden A, George J, “Inherited Abnormalities of the Platelet Membrane: Glanzmann
Thrombasthenia, Bernard-Soulier Syndrome and Other Disorders”, Hemostasis and Thrombosis.
Basic Principles and Clinical Practice, Colman R, Marder V, Clowes A, George J, Goldheber S,
5th Ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 987-98.
3. Parise L, Smyth S, Shet A, Coller B, “Platelet Morphology, Biochemistry, and Function”, Williams
Hematology, Lichtman M, Beutler E, Kipps T, Seligsohn U, Kaushansky K, Prchal J., 7th ed,
McGraw-Hill Medical, 2006, 1610.
4. Parker S, “Qualitative Disorders of Platelet Function”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J,
Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11 ed, Lippincott Williams & Wilkins,
th
2004, 1606
5. Poppa C, Enache F, “Metode de explorare a hemostazei”, Tratat de Medicină Internă-
Hematologie, partea a II-a, Păun R, Coliţă D, Bucureşti, 1999, 1222.
6. Rodgers G, “Diagnostic Approach to the Bleeding Disorders”, Wintrobe`s Clinical Hematology,
Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11 ed, Lippincott Williams &
th
Wilkins, 2004, 1517.

7.4.7 Timp de liză a cheagului euglobulinic (TLCE)

Informaţii generale
TLCE este un test global nespecific de screening ce evaluează activitatea fibrinolitică. Fracţiunea
euglobulinică a plasmei se referă la proteinele plasmatice care precipită la pH mic şi putere ionică
scăzută. Precipitatul conţine activatorii tisulari ai plasminogenului, plasminogenul, plasmina şi
fibrinogenul. Inhibitorii plasmatici ai fibrinolizei, α -antiplasmina şi α -macroglobulina, nu precipită.
2
2
Precipitatul euglobulinic este apoi redizolvat într-o soluţie tampon şi coagularea este iniţiată cu calciu.
TLCE reprezintă timpul necesar plasminei intrinseci să dizolve cheagul de fibrină . Astfel TLCE
5
măsoară fibrinoliza în absenţa inhibitorilor majori şi constituie un indicator al activităţii activatorilor
plasminogenului eliberaţi in vivo după ocluzia vasculară .
8
Fibrinoliza primară este extrem de rară, în timp ce fibrinoliza secundară, mult mai frecvent întâlnită,
se poate instala după sau simultan cu coagularea intravasculară . Fibrinoliza este prezentă practic
1;6
la fiecare pacient cu CID, dar aceasta joacă mai degrabă un rol homeostatic decât patologic. Această
“fibrinoliză secundară” reprezintă răspunsul la generarea persistentă de trombină .
7
Fibrinoliza trebuie distinsă clar de fibrinogenoliză (“fibrinoliză primară”), în care fibrinogenul şi alţi
factori de coagulare sunt distruşi proteolitic în urma generării de plasmină în circulaţia generală şi se
poate dezvolta hemoragie severă. Fibrinogenoliza este activată de mecanisme similare celor care

iniţiază CID, hipoxia şi hipoperfuzia putând duce la eliberarea de activatori tisulari ai plasminogenului.
266