Page 297 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

ciclul menstrual, nivelurile cele mai scăzute fiind înregistrate în faza foliculară precoce. De asemenea
nivelul creşte cu ~15% la fiecare decadă de înaintare în vârstă . Clasificarea actuală a VWD identifică
3
două categorii majore 2;3;4 :
• Deficienţe cantitative ale FVW:
1. Tipul 1, varianta cea mai comună (70-80% din cazurile simptomatice de VWD),
caracterizată prin deficienţa parţială a FVW, însoţită de reducerea concordantă a
activităţii FVIII şi activităţii de cofactor la ristocetină, în general între 20 şi 50% din
normal, în asociere cu o structură normală a multimerilor.
2. Tipul 3 se asociază cu deficienţe severe şi nivele foarte scăzute sau nedetectabile
de FVW. Este o formă rară, cu transmitere autosomal recesivă şi caracterizată prin
diateză hemoragică severă.
• Anomalii calitative ale FVW (tipul 2, reprezentând 20-30% din cazuri), cu 4 subtipuri reflectând
mecanisme patofiziologice diferite:
3. Tipul 2A se caracterizează prin absenţa multimerilor de greutate moleculară mare şi
intermediară din plasmă, rezultând în alterarea interacţiunii FVW cu plachetele şi se
asociază cu nivele ale activităţii cofactorului la ristocetină disproporţionat de scăzute
comparativ cu antigenul FVW.
4. Tipul 2B se caracterizează prin afinitate crescută a FVW pentru GPIb plachetară,
sângerarea la aceşti pacienţi rezultând paradoxal ca urmare a clearance-ului
multimerilor cu greutate moleculară mare şi plachetelor din circulaţie, asociind
trombocitopenie.
5. În tipul 2M interacţiunea FVW cu GPIb este deficitară rezultând din defecte ale
domeniului FVW care leagă GPIb, cu scăderea funcţiei plachetar-dependente, în
prezenţa de multimeri normali la electroforeza pe gel.
6. În tipul 2N (Normandy) afinitatea scăzută a FVW pentru FVIII determină niveluri
plasmatice scăzute ale FVIII. Acest tip este suspectat în prezenţa unei reduceri
marcate a nivelului FVIII în comparaţie cu FVW (pseudohemofilia).
Au fost raportate şi alte subtipuri, incluzând tipul plachetar (pseudo-VWD) care rezultă din mutaţii
la nivelul GPIb plachetare. De asemenea există forme dobândite foarte rare de VWD asociate cu
prezenţa de autoanticorpi, în asociere cu boli autoimune, proliferări clonale, hipotiroidism 4;6;7 .
VWD se manifestă ca un defect hemostatic multifaţetat, deficienţa FVIII şi hemostaza primară
anormală contribuind la tendinţa hemoragică şi conducând la anomalii de laborator caracteristice
şi distincte . Expresia clinică este în general uşoară în tipul 1, cu creşterea severităţii în tipul 2 şi
3
tipul 3. Mulţi din pacienţii cu tipul 1 de VWD pot fi asimptomatici. În general severitatea sângerării
se corelează cu gradul reducerii activităţii FVIII, dar nu cu gradul prelungirii timpului de sângerare
sau cu tipul grupului sanguin . În formele uşoare de VWD tabloul clinic este dominat de sângerările
2
cutaneo-mucoase (epistaxis, echimoze, sângerări gingivale, menometroragii), iar în formele cele mai
severe, în care FVIII este scăzut, pot apărea hemartroze şi hematoame intramusculare, hemoragiile
posttraumatice şi postchirurgicale, în primul rând după extracţii dentare, constituind riscul principal,
ca şi în hemofilia uşoară . VWD poate fi înalt prevalentă la pacientele cu menoragie izolată . În tipul 1
3
2
simptomele pot scădea în severitate în timpul sarcinii, terapiei estrogenice sau cu înaintarea în vârstă.
Pe de altă parte, riscul de sângerare la femeile cu VWD este mare postpartum când nivelul de FVW
scade brusc de la nivelele crescute dezvoltate în timpul sarcinii .
3
Recomandări pentru efectuarea testelor - diagnosticul deficitului/anormalităţii FVW, subtiparea VWD
297