Page 292 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Stabilitate probă - plasma separată este stabilă 4 ore la temperatura camerei; 3 săptămâni la - 20ºC;
> 1 an la – 70ºC .
3
Metodă - coagulometrică (constă în măsurarea timpului de coagulare a probei de investigat în
prezenţa cefalinei + activator şi a unei plasme care conţine în exces toţi factorii plasmatici ai coagulării
cu excepţia factorului XI) .
4
Valori de referinţă - 60% -150% .
3
Bibliografie

1. Daniela Badea. Veronica Sfredel. Homeostazia sângelui. Editura Medicală Universitară Craiova
Ed. 2003, 217-233.
2. Denise O’ Shaughnessy, Michael Makris, David Lilicrap. Basic principles underlying coagulation
system. In Practical hemostasis and Thrombosis, Balckwell Publishing, 2008, 4-6.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Factor XI
Activity. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Radu Paun. Tratat de medicina internă. Hematologie. Partea II. Ed. Medicală 1999, 779-854.

7.4.18 Factorul XII al coagulării
Informaţii generale
Factorul XII sau factorul Hageman, o glicoproteină sintetizată la nivel hepatic, formează împreună cu
prekalicreina şi kininogenul cu greutate moleculară mare sistemul activării de contact. Aceşti factori
sunt necesari pentru formarea cheagului in vitro la determinarea timpului de tromboplastină parţială
activat (APTT). În tubul de testare factorul XII este activat prin contactul cu suprafeţele încărcate
negativ. Deficitul acestor factori nu se însoţeşte de manifestări hemoragice deoarece coagularea
fiziologică este activată prin căi alternative care şuntează activarea de contact . Se consideră că
2
sistemul kalicreină-kinină nu deţine rol în activarea coagulării; acesta este important pentru controlul
tensiunii arteriale prin contrabalansarea efectului sistemului renină-angiotensină, precum şi în procesul
de fibrinoliză .
4
Deficitul de FXII este o tulburare congenitală cu transmitere autosomal recesivă. Statusul heterozigot
este relativ frecvent, cu o prevalenţă în populaţie de 1.5-3%. De fapt, deficitul de factor XII constituie
cauza cea mai frecventă de prelungire a APTT la un pacient fără istoric de sindrom hemoragipar, în
absenţa anticoagulantului lupic. Persoanele homozigote au de obicei o activate a factorului XII <1% şi
pot asocia o alungire APTT de >100 secunde .
2;3
Factorul XII poate înregistra modificări variate (atât în sensul creşterii cât şi în sensul scăderii) în
anumite condiţii clinice: septicemie, boală coronariană, tromboliză farmacologică, boală intestinală
inflamatorie, sarcină, acidoză lactică, dializă şi angioedem . 2
Testul se recomandă pentru elucidarea cazurilor de prelungire APTT ce nu sunt asociate cu manifestări
hemoragice .
2;4
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) . 1
292