Page 296 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

7 TESTE DE HEMATOLOGIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Rezervele endoteliale de FVW pot fi eliberate terapeutic prin administrarea de desmopresină.
Timpul de injumătăţire al FVW plasmatic este de ~8-12 ore. Aproximativ 15% din FVW circulant este
localizat în compartimentul plachetar, acesta fiind derivat în întregime din sinteza intramedulară, dar
ambele pool-uri de FVW sunt necesare pentru hemostază. Celulele endoteliale secretă multimeri mai
mari decât cei care circulă în plasmă; aceştia sunt degradaţi de către o metaloprotează specifică,
ADAMTS13, rezultând în reducerea în mărime a celor mai mari multimeri. Scăderea activităţii
ADAMTS13, congenitală sau prin inhibitori dobândiţi, joacă un rol central în patofiziologia purpurei
trombotice trombocitopenice .
3;4
FVW are situsuri de legare pentru FVIII, heparină, colagen, glicoproteinele plachetare GPIb şi GPIIb-
IIIa, deţinând multiple funcţii în hemostază. FVW stabilizează FVIII protejându-l faţă de inactivarea
de către PC activată, prelungindu-i astfel timpul de înjumătăţire în circulaţie şi localizându-l eficient la
locul injuriei vasculare 1;2;4 . Fiecare monomer de FVW are un situs de legare pentru FVIII, totuşi in vivo
numai 1-2% din monomeri sunt ocupaţi de FVIII, astfel explicându-se faptul că prezenţa multimerilor
foarte mari nu este esenţială pentru funcţia de carrier a FVIII. În orice caz, o modificare în nivelul
plasmatic al FVW se asociază cu modificări concordante ale concentraţiei plasmatice de FVIII .
2
FVW este o proteină structurală şi parte a matricei subendoteliale. De asemenea joacă un rol important
în ataşarea plachetelor la suprafeţele subendoteliale, în mod particular la forţe de forfecare moderate-
mari (funcţie explorată parţial in vivo prin măsurarea timpului de sângerare), acţionează ca punte între
plachete şi promovează agregarea plachetară. Iniţial are loc ancorarea plachetelor la locul injuriei
vasculare prin interacţiunea FVW cu GPIb, urmată de activarea plachetară şi expunerea GPIIb-IIIa,
care leagă fibrinogenul, FVW şi alţi liganzi . Ambele activităţi de legare ale FVW sunt maxime la
1;4
multimerii cu greutate moleculară mare. Interacţiunea dintre GPIb şi FVW poate fi explorată in vitro
prin adăugarea antibioticului ristocetină .
2
Nomenclatura recomandată de Societatea Internaţională de Hemostază şi Tromboză pentru
complexul FVIII-FVW este :
2
FVIII FVW
Proteină VIII Proteină matură FVW
Antigen VIII:Ag Antigen FVW:Ag
Funcţie VIII:C Activitatea de cofactor al ristocetinei FVW:RCo
Activitatea de legare a colagenului FVW:CB
Capacitatea de legare a FVIII FVW:FVIIIB

Anomaliile funcţiei FVW determină boala von Willebrand (VWD), cea mai frecventă boală hemoragică
moştenită, cu o prevalenţă de aproximativ 1% în populaţia generală, însă cu o prevalenţă a bolii
semnificative clinic de 1:1000 . Afecţiunea este caracterizată prin hemoragii cutaneo-mucoase,
4
transmitere autosomal dominantă şi prelungirea timpului de sângerare. Boala nu este omogenă, pe
de o parte datorită funcţiilor fiziologice multiple jucate de FVW, iar pe de altă parte prin demonstrarea
de modele genetice diferite. Aproximativ 60% din variaţiile nivelului FVW plasmatic sunt atribuite unor
factori genetici. Astfel, indivizii cu grup sanguin 0 au niveluri de FVW în medie cu 30% mai mici decât
cei cu celelalte grupe sanguine. În plus, nivelul de FVW este sub control hormonal; de asemenea este
influenţat şi de alţi factori care complică expresia bolii. Variaţii de până la 20% au fost raportate cu

296