Page 311 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

Limite şi interferenţe
Nou-născuţii prezintă o activitate scăzută a proteinei C.
Sarcina, folosirea contraceptivelor orale, statusul postoperator şi dozele mari de heparină se pot
asocia de asemenea cu o reducere a activităţii proteinei C .
1
PIVKA - proteine induse de antagoniştii de vitamină K- care apar în plasma pacienţilor trataţi cu
anticoagulante orale pot interfera cu testul, conducând la o supraestimare a activităţii proteinei C .
3;4
Pe de altă parte, prezenţa aprotininei în plasmă testată poate determina o subestimare a activităţii
proteinei C .
3
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 178-179.
2.. Ian Jennings, Peter Cooper. Screening for Thrombophilia: A Laboratory Perspective. In British
Journal of Biomedical Science, 2010.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Protein C
Activity. (Chromogenic) www.labcorp.com . 2003. Ref Type: Internet Communication.
5. Protein C Deficiency. www.med.uiuc.edu/hematology.

7.5.4 Proteina S

Informaţii generale
Proteina S este o glicoproteină dependentă de vitamina K sintetizată în ficat, celule endoteliale şi
megakariocite. Aproximativ 60% din cantitatea circulantă de proteină S este legată de proteina de
legare a fracţiunii C4b a complementului (C4b-binding protein). Restul cantităţii de proteină se găseşte
sub formă liberă, capabilă să acţioneze ca un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate. Proteina S
intensifică inactivarea factorilor Va şi VIIIa la nivelul suprafeţelor fosfolipidice şi de asemenea exercită
un rol în efectul fibrinolitic al proteinei C activate. Studiile recente indică o posibilă implicare a fracţiunii
legate a proteinei S în activitatea anticoagulantă independentă de proteina C activată .
1;2
Deficitul de proteină S se asociază cu tromboză venoasă recurentă, cu sau fără embolism pulmonar,
survenită la pacienţi tineri 1;2;5 .
Există 3 tipuri de deficit de proteină S:
- tipul I: proteina S este normală funcţional, dar se găseşte într-o cantitate insuficientă pentru a controla
cascada coagulării (sunt scăzute atât forma liberă cât şi cea legată, iar activitatea este redusă);
- tipul II: cantitate normală de proteină S, care este însă incapabilă să-şi exercite funcţia (activitate
redusă) ca urmare a unor defecte moleculare;
- tipul III: cantitate redusă de proteină S liberă asociată cu o activitate scăzută, în prezenţa unei
cantităţi normale de proteină S totală .
5
Deficitul dobândit de proteină S poate fi întâlnit în sarcină, administrarea contraceptivelor orale,
afecţiuni hepatice, tratament cu anticoagulante orale, nefropatie diabetică, tromboza venelor cerebrale,
purpura trombotică trombocitopenică precum şi în alte afecţiuni autoimune şi inflamatorii în care se

311