Page 307 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 307

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            7
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO               TESTE DE HEMATOLOGIE




        cu greutate moleculară mică (LMWH) testul se poate efectua numai din probele recoltate la 12 ore
        de la ultima doză administrată. Dacă testul trebuie efectuat la pacienţi sub anticoagulante orale se
        recomandă întreruperea acestora şi administrarea de LMWH .
                                                   4
        Nivelurile de heparină >1 UI/mL pot produce interferenţe, nivelurile mai mici fiind contracarate de
        substanţele neutralizante conţinute în reactivi .
                                        1
                                        Bibliografie
        1.   Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
        2.   Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Lupus
           Anticoagulant Profile. www.labcorp.com  2010. Ref Type: Internet Communication
        3.   Lothar Thomas. Haemostasis. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 636-638.
        4.  V. Pengo, A. Tripodi, G. Reber, J.H. Rand,  T.L. Ortel, M. Galli, P.G. de Groot. Official
           Communication of the SSC: Update of the Guidelines for Lupus Anticoagulant Detection. In
           Journal of Thrombosis and Haemostasis, 2009, 7: 1737-1740.




                                   7.5.2 Antitrombina III
        Informaţii generale
        Antitrombina III este un inhibitor potent al reacţiilor din cascada coagulării. Deşi numele „antitrombină”
        ar implica o acţiune numai la nivelul trombinei, de fapt acest anticoagulant natural inhibă într-o oarecare
        măsură toate enzimele coagulării. Principalele enzime inhibate sunt: factor Xa, IXa şi trombina (factor
        IIa); de asemenea antitrombina exercită acţiuni inhibitorii asupra factorilor XIIa, XIa şi a complexului
        factor VIIa şi factor tisular . 5
        Antitrombina a fost descoperită în 1939 ca  o substanţă prezentă în plasmă ce acţionează împreună
        cu heparina pentru a preveni apariţia trombozelor. De fapt, acţiunea de sine stătătoare a antitrombinei
        III  este  relativ  ineficientă,  dar  atunci  când  se  combină  cu  heparina  viteza  reacţiei  de  inhibare  a
        factorilor de coagulare este puternic accelerată, ceea ce face din complexul antitrombină-heparină un
        component vital al mecanismului anticoagulant şi stă la baza indicaţiilor terapeutice ale preparatelor
        de heparină.
        Deficitul de antitrombină III a cărui incidenţă în populaţie este raportată ca fiind cuprinsă între 0.02% şi
        1% poate fi congenital sau dobândit şi se asociază cu un risc crescut de tromboembolism recurent .
                                                                              2;5
        Din punct de vedere al defectului implicat există 2 tipuri principale de deficit de antitrombină III:
            -   tipul I (cantitativ) caracterizat printr-o cantitate inadecvată de antitrombină ce este normală
                din punct de vedere funcţional (sunt scăzute atât activitatea cât şi antigenul antitrombinei
                III);
            -   tipul  II  (calitativ)  asociat  cu  o  cantitate  normală  de  antitrombină  III,  care  însă  nu  este
                capabilă  să-şi  exercite  funcţia  de  inhibitor  al  coagulării  (antigenul  antitrombinei  III  este
                normal cantitativ dar activitatea este scăzută) 1;2;5 .
        Recomandări pentru determinarea antitrombinei III
        • investigarea unor complicaţii tromboembolice neexplicabile, în special la pacienţi <50 ani şi cu istoric
        familial pozitiv de evenimente trombotice ;
                                     3
                                                                           307
   302   303   304   305   306   307   308   309   310   311   312