Page 303 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 303

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            7
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO               TESTE DE HEMATOLOGIE




        o  amplă  modificare  conformaţională  a  inhibitorului  şi  proteazei,  cu  inactivarea  ambelor.  PAI-1  se
        converteşte spontan într-o formă inactivă (latentă), în care situsul reactiv este inaccesibil proteazelor.
        O formă mutantă de PAI-1 eate stabilizată în conformaţia activă ca urmare a unor substituţii în 4
        situsuri ale genei PAI-1 . Toate formele circulante de PAI-1 (activă, latentă, complexată cu t-PA sau
                         1
        u-PA) sunt detectate ca antigen PAI-1 .
                                   6
        Atât PAI-1 cât şi t-PA se caracterizează prin rate de turnover crescute, cu PAI-1 funcţional menţinut la
        concentraţii molare de câteva ori în exces faţă de concentraţiile t-PA funcţional. De asemenea 80%
        din antigenul t-PA din plasmă este găsit complexat cu PAI-1, timpul de înjumătăţire al complexelor
        fiind de ~5 minute. Spre deosebire de t-PA, PAI-1 formează complexe numai cu varianta formată
        din 2 lanţuri a urokinazei (tcu-PA),  şi nu complexează cu forma cu un singur lanţ a acesteia (scu-
        PA). Conversia scu-PA în tcu-PA are loc la nivelul lizei cheagului de fibrină. Urokinaza este implicată
        în procese fiziologice şi patologice implicând dezvoltarea embrionară, vindecarea rănilor, migrarea
        celulară, inflamaţie, metastazarea celulelor tumorale. Studiile in vitro sugerează rolul reglator al PAI-1
        ca inhibitor al evenimentelor mediate de u-PA în afara vaselor.
        Deficienţa congenitală de PAI-1 este rară, cu indivizii homozigoţi manifestând sângerare excesivă ca
        răspuns la traumatisme, fără alte anomalii de dezvoltare sau de altă natură .
                                                             1
        La populaţia normală concentraţia plasmatică de PAI-1 variază într-un range de peste 15 ori (6-80
        ng/mL) şi prezintă variaţii circadiene, cu nivelul de vârf dimineaţa şi niveluri scăzute seara. Această
        variabilitate se datorează pe de o parte polimorfismului genei PAI-1, iar pe de altă parte responsivităţii
        expresiei  genei  PAI-1  la  o  varietate  largă  de  condiţii  fiziologice  şi  agenţi  farmacologici .  Niveluri
                                                                        1
        crescute de PAI-1 au fost raportate în boli maligne, hepatice, postchirurgical, şoc septic, trimestrele
        II  şi  III  de  sarcină,  obezitate,  rezistenţă  la  insulină,  diabet,  hipertensiune,  boala  coronariană .
                                                                              5;6
        Tratamentul hipertensiunii arteriale cu inhibitori ai enzimei de conversie sau antagonişti ai receptorului
        angiotensinei  II,  tratamentul  cu  gemfibrozil,  consumul  modest  de  alcool  şi  tratamentul  hormonal
        substitutiv postmenopauză scad producţia PAI-1 . 2
        Nivelurile crescute de PAI-1 au fost asociate cu tromboza venoasă şi arterială. Un studiu european a
        demonstrat o incidenţă crescută a evenimentelor vasculare asociate cu niveluri bazale mai mari ale
        antigenului PAI-1. Teoretic niveluri marcat crescute ale PAI-1 ar putea afecta încercările de tromboliză
        farmacologică la pacienţii cu tromboză arterială şi venoasă. Niveluri crescute de PAI-1 au fost găsite
        la 59% din pacienţii tineri cu trombembolism arterial neexplicat. Acelaşi defect a fost descoperit la
        pacienţii cu tromboză venoasă recurentă. La pacienţii cu intervenţii chirurgicale majore s-au decelat
        niveluri crescute de PAI-1 ca parte a răspunsului de fază acută . Nivelurile crescute de PAI-1 par
                                                       2
        a fi un factor de risc independent pentru reocluzia vasculară la supravieţuitorii tineri după infarctul
        miocardic.  De asemenea acestea au fost asociate cu tromboza venoasă profundă după chirurgia
        de înlocuire a şoldului şi la indivizii cu rezistenţă la insulină. Pe de altă parte, PAI-1 fiind un reactant
        de fază acută ar putea să nu fie direct responsabil de tendinţa protrombotică observată . Antigenul
                                                                       3
        PAI-1 a fost identificat ca un marker independent pentru apariţia bolii veno-ocluzive după transplantul
        medular şi poate distinge boala veno-ocluzivă de alte cauze de hiperbilirubinemie post-transplant
        medular, cum ar fi boala grefă contra gazdă sau toxicitatea medicamentoasă. În plus antigenul PAI-1
        şi bilirubina sunt variabile independente pentru predicţia bolii veno-ocluzive severe .
                                                                  5
        Recomandări pentru efectuarea testului – identificarea deficitului/nivelului crescut ereditar de PAI-1;
        determinarea riscului de boală veno-ocluzivă asociată cu transplantul medular; marker prognostic
        pentru  apariţia/reapariţia  trombozei;  evaluarea  fibrinolizei  (în  combinaţie  cu  alte  componente  ale
        sistemului fibrinolitic: fibrinogen, plasminogen, D-dimeri). 5

                                                                           303
   298   299   300   301   302   303   304   305   306   307   308