Page 303 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 7
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE HEMATOLOGIE

o amplă modificare conformaţională a inhibitorului şi proteazei, cu inactivarea ambelor. PAI-1 se
converteşte spontan într-o formă inactivă (latentă), în care situsul reactiv este inaccesibil proteazelor.
O formă mutantă de PAI-1 eate stabilizată în conformaţia activă ca urmare a unor substituţii în 4
situsuri ale genei PAI-1 . Toate formele circulante de PAI-1 (activă, latentă, complexată cu t-PA sau
1
u-PA) sunt detectate ca antigen PAI-1 .
6
Atât PAI-1 cât şi t-PA se caracterizează prin rate de turnover crescute, cu PAI-1 funcţional menţinut la
concentraţii molare de câteva ori în exces faţă de concentraţiile t-PA funcţional. De asemenea 80%
din antigenul t-PA din plasmă este găsit complexat cu PAI-1, timpul de înjumătăţire al complexelor
fiind de ~5 minute. Spre deosebire de t-PA, PAI-1 formează complexe numai cu varianta formată
din 2 lanţuri a urokinazei (tcu-PA), şi nu complexează cu forma cu un singur lanţ a acesteia (scu-
PA). Conversia scu-PA în tcu-PA are loc la nivelul lizei cheagului de fibrină. Urokinaza este implicată
în procese fiziologice şi patologice implicând dezvoltarea embrionară, vindecarea rănilor, migrarea
celulară, inflamaţie, metastazarea celulelor tumorale. Studiile in vitro sugerează rolul reglator al PAI-1
ca inhibitor al evenimentelor mediate de u-PA în afara vaselor.
Deficienţa congenitală de PAI-1 este rară, cu indivizii homozigoţi manifestând sângerare excesivă ca
răspuns la traumatisme, fără alte anomalii de dezvoltare sau de altă natură .
1
La populaţia normală concentraţia plasmatică de PAI-1 variază într-un range de peste 15 ori (6-80
ng/mL) şi prezintă variaţii circadiene, cu nivelul de vârf dimineaţa şi niveluri scăzute seara. Această
variabilitate se datorează pe de o parte polimorfismului genei PAI-1, iar pe de altă parte responsivităţii
expresiei genei PAI-1 la o varietate largă de condiţii fiziologice şi agenţi farmacologici . Niveluri
1
crescute de PAI-1 au fost raportate în boli maligne, hepatice, postchirurgical, şoc septic, trimestrele
II şi III de sarcină, obezitate, rezistenţă la insulină, diabet, hipertensiune, boala coronariană .
5;6
Tratamentul hipertensiunii arteriale cu inhibitori ai enzimei de conversie sau antagonişti ai receptorului
angiotensinei II, tratamentul cu gemfibrozil, consumul modest de alcool şi tratamentul hormonal
substitutiv postmenopauză scad producţia PAI-1 . 2
Nivelurile crescute de PAI-1 au fost asociate cu tromboza venoasă şi arterială. Un studiu european a
demonstrat o incidenţă crescută a evenimentelor vasculare asociate cu niveluri bazale mai mari ale
antigenului PAI-1. Teoretic niveluri marcat crescute ale PAI-1 ar putea afecta încercările de tromboliză
farmacologică la pacienţii cu tromboză arterială şi venoasă. Niveluri crescute de PAI-1 au fost găsite
la 59% din pacienţii tineri cu trombembolism arterial neexplicat. Acelaşi defect a fost descoperit la
pacienţii cu tromboză venoasă recurentă. La pacienţii cu intervenţii chirurgicale majore s-au decelat
niveluri crescute de PAI-1 ca parte a răspunsului de fază acută . Nivelurile crescute de PAI-1 par
2
a fi un factor de risc independent pentru reocluzia vasculară la supravieţuitorii tineri după infarctul
miocardic. De asemenea acestea au fost asociate cu tromboza venoasă profundă după chirurgia
de înlocuire a şoldului şi la indivizii cu rezistenţă la insulină. Pe de altă parte, PAI-1 fiind un reactant
de fază acută ar putea să nu fie direct responsabil de tendinţa protrombotică observată . Antigenul
3
PAI-1 a fost identificat ca un marker independent pentru apariţia bolii veno-ocluzive după transplantul
medular şi poate distinge boala veno-ocluzivă de alte cauze de hiperbilirubinemie post-transplant
medular, cum ar fi boala grefă contra gazdă sau toxicitatea medicamentoasă. În plus antigenul PAI-1
şi bilirubina sunt variabile independente pentru predicţia bolii veno-ocluzive severe .
5
Recomandări pentru efectuarea testului – identificarea deficitului/nivelului crescut ereditar de PAI-1;
determinarea riscului de boală veno-ocluzivă asociată cu transplantul medular; marker prognostic
pentru apariţia/reapariţia trombozei; evaluarea fibrinolizei (în combinaţie cu alte componente ale
sistemului fibrinolitic: fibrinogen, plasminogen, D-dimeri). 5

303