Page 333 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

O formă moleculară rară este macroamilaza care, datorită dimensiunii sale mari (greutate moleculară
>200kDa), nu se elimină la nivel renal. Această formă rară este, probabil, un complex între amilază
(de obicei, de tip S) şi IgA, IgG, sau alte proteine plasmatice cu masă moleculară mare. Aceste
macroamilaze nu pot fi filtrate la nivel glomerular şi sunt astfel reţinute în plasmă unde prezenţa lor
determină creşterea amilazei serice de 6-8 ori faţă de nivelul normal. Nici un simptom clinic nu este
asociat direct cu această modificare paraclinică, deşi multe dintre aceste cazuri au fost detectate în
urma investigării unei dureri abdominale 4;5;6;7 .
Recomandări pentru determinarea izoenzimelor amilazei serice – evaluarea afecţiunilor
pancreatice şi parotidiene (pancreatită şi parotidită acută, pseudochist pancreatic, ascita pancreatică,
abcese pancreatice, neoplasm pancreatic, traume ale pancreasului şi litiază de ducte biliare);
stabilirea sursei unei amilaze serice crescute; identificarea macroamilazemiei în situaţiile în care se
înregistrează valori persistent crescute ale amilazei serice . 4
Pregătire pacient - à jeun (pe nemâncate) .
3
Specimen recoltat - sânge venos . 3
Recipient de recoltare - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator .
3
Prelucrare necesară după recoltare - se separă serul prin centrifugare .
3
Volum probă - 2 mL ser .
3
Stabilitate probă - serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 1 lună la 4°C sau la
-18°C .
3
Metodă – electroforeză urmată de analiza activităţii enzimatice în fracţiunile separate .
3
Valori de referinţă
Amilaza serică totală: <100 U/L
Amilaza pancreatică: 13-53 U/L
Amilaza salivară - <47 U/L .
3
Interpretarea rezultatelor
În pancreatita acută, nivelul izoenzimei pancreatice începe să crească la 2-8 ore de la debutul
durerii, atinge un vârf la 12-72 ore şi revine la normal în aproximativ 5 zile având, de obicei, valori ce
depăşesc de 4-6 ori limita superioară a intervalului de referinţă. Amilaza pancreatică este mai utilă
decât amilaza totală atunci când se evaluează pacienţii cu pancreatită acută, iar determinarea lipazei
poate fi un test util pentru a confirma sau infirma originea pancreatică ca sursă de amilaze crescute.
Cauzele non-pancreatice de creştere a nivelului seric de amilază pancreatică includ traumatismele,
chirurgia intraabdominală, post-ERCP, un număr substanţial de medicamente, cum ar fi morfina.
În insuficienţa renală nivelul plasmatic al izoenzimei nu depăşeste în mod normal de trei ori limita
superioară a intervalului de referinţă.
Valori plasmatice crescute ale izoformei salivare se pot întâlni în: afecţiuni ale glandelor salivare
(parotidită epidemică, inflamaţie cu caracter supurativ, obstrucţie ductală litiazică, iradiere), alcoolism,
carcinoame extrapancreatice (în special la nivelul esofagului, pulmonar, ovarian, prostatic, colonic,
tiroidian), boli ale tractului biliar şi afecţiuni hepatice.
Macroamilaza determină creşteri mai puţin dramatice, dar mai persistente (mai multe săptămâni sau
luni) ale amilazei pancreatice. Aceasta este de obicei însoţită de un clearance redus al enzimei.
Macroamilazemia a fost observată la câţiva pacienţi cu sindroame de malabsorbţie, hepatită sau alte
boli hepatice asociate cu consumul de alcool, diabet zaharat, tumori metastatice de ovar sau ruptura

333