Page 337 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 337

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            8
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 TESTE DE BIOCHIMIE




        Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat .
                                              4
        Stabilitate probă – dacă proba nu se poate lucra imediat, plasma separată şi păstrată în tuburi
        închise ermetic va fi congelată la -20 ºC unde este stabilă câteva zile; probele recoltate în afara
        sediului laboratorului Grozovici vor fi transportate în recipientele pentru probe congelate .
                                                                      4
        Metodă - enzimatică (cu glutamat dehidrogenază) .
                                            4
        Valori de referinţă
        Femei: 11-51 μmol/L
        Bărbaţi: 16-60 μmol/L
        Factor de conversie: μmol/L x 1.703 = μg/dL . 3
        Limita de detecţie - 8.2 μmol/L (14 μg/dL) .
                                      3
        Interpretarea rezultatelor
        Hiperamoniemia se întâlneşte în următoarele situaţii:
            -   afecţiuni hepatice grave (necroză hepatică severă, ciroză în stadiu terminal, după
                hepatectomie); în ciroză poate apărea după realizarea unui şunt portocav;
            -   comă hepatică (valorile nu se corelează cu gradul encefalopatiei) ;
                                                             3
            -   sindrom Reye;
            -   hiperamoniemia tranzitorie a nou-născutului (de etiologie necunoscută; poate fi fatală în
                primele 48 ore);
            -    defecte în ciclul ureei ; 1
            -   chimioterapia în doze mari;
            -   terapia cu acid valproic;
            -   mielom multiplu (mai ales cu determinări meningiene) ;
                                                     5
            -   hemoragii digestive;
            -   infecţii de tract urinar cu distensie şi stază;
            -   alimentaţie parenterală totală 1;3;5 .
        Scăderi ale amoniemiei se înregistrează în hiperornitinemie (deficit de activitate a
        ornitinaminotransferazei) cu atrofie în spirală a coroidei şi a retinei .
                                                       3
        Limite şi  interferenţe
        Nivelurile amoniemiei variază în funcţie de ingestia de proteine. Efortul poate induce creşteri
        tranzitorii .
               1
        O sursă cunoscută de formare spontană de amoniac o reprezintă activitatea crescută a enzimei
        GGT care accelerează descompunerea glutaminei . 4
        Aplicarea strânsă a garoului poate determina creşterea amoniemiei .
                                                        1;4
        • Medicamente
        Creşteri: acetazolamidă, asparaginază, clortalidonă, acid etacrinic, acid valproic, felbamat,
        furosemid, hidroflumetiazid, răşini schimbătoare de ioni, izoniazid, tiazide.
        Scăderi: cefotaxim, difenhidramină, kanamicină, lactobacillus acidophilus, levodopa, inhibitori MAO,
        neomicină, tetraciclină, trometamină .
                                  2
        • Interferenţe analitice
        Hemoliza determină false creşteri ale amoniemiei deoarece conţinutul eritrocitelor în amoniac este de
        3 ori mai mare decât cel al plasmei .
                                 4


                                                                           337
   332   333   334   335   336   337   338   339   340   341   342