Page 343 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 343

GHIDUL  SERVICIILOR  MEDICALE                            8
                    AL  LABORATOARELOR  SYNEVO                 TESTE DE BIOCHIMIE




        4.   Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Carbon
           Dioxide, Total. www.labcorp.com  2010. Ref Type: Internet Communication.



                          8.1.13 Bilirubina (totală, directă şi indirectă)

        Informaţii generale
        Bilirubina  este  produsă  în  macrofage  prin  catabolismul  enzimatic  al  fracţiunii  hem  din  diverse
        hemoproteine.  Aproximativ  80%  din  bilirubina  circulantă  derivă  din  eritrocitele  îmbătrânite.  Când
        eritrocitele circulante ating sfârşitul vieţii lor normale de aproximativ 120 zile, ele sunt distruse de
        celulele  reticuloendoteliale.  Oxidarea  hemului  generează  biliverdină,  care  este  metabolizată  la
        rândul său în bilirubină. Restul de 15-20% din bilirubina circulantă provine din alte surse (distrugerea
        eritrocitelor mature din măduva osoasă hematogenă sau metabolismul altor proteine ce  conţin hem
        – citocromii hepatici, mioglobina musculară, enzime) .
                                             5;6
        Bilirubina astfel formată circulă în sânge, fiind transportată la ficat sub forma unui complex solubil
        bilirubină- albumină. Deşi bilirubina este legată destul de puternic de albumină, ea poate fi extrasă cu
        uşurinţă din sânge de către ficat. La nivel hepatic are loc conjugarea bilirubinei cu acidul glucuronic,
        sub  acţiunea  UDP-glucuronil  transferazelor.  Bilirubina  conjugată  include  bilirubin-monoglucuronid,
        care predomină în ficat, şi bilirubin-diglucuronid, care predomină în lichidul biliar. Bilirubina conjugată
        este transportată în canaliculele biliare, de unde este deversată împreună cu bila în căile biliare şi apoi
        în intestin, unde suferă o serie de reduceri succesive cu formare de urobilinogen şi stercobilinogen.
        Stercobilinogenul şi o mică parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte
        a urobilinogenului este reabsorbită intestinal, ajunge prin circulaţia portală la ficat (circuitul entero-
        hepatic), fiind reexcretată prin bilă .
                                10
        Nivelurile bilirubinei serice cresc atunci când producţia depăşeşte metabolismul şi excreţia acesteia.
        Clinic hiperbilirubinemia apare ca icter – pigmentarea galbenă a tegumentului şi sclerelor, care se
        instalează la valori ale bilirubinei de 2–2.5 mg/dL.
        Tulburările metabolismului bilirubinei pot fi împărţite în patru categorii majore:
                   1.  producţie crescută de pigment;
                   2.  preluare hepatică scăzută;
                   3.  conjugare hepatică inadecvată;
                   4.  excreţie redusă de pigment conjugat din ficat şi bilă .
                                                           1;2
        În laborator se măsoară două fracţiuni ale pigmentului -  fracţiunea hidrosolubilă conjugată, care
        dă reacţia directă cu reactivul diazo şi care reprezintă bilirubina conjugată (sub forma de mono- şi
        diglucuronid) şi fracţiunea liposolubilă care reprezintă bilirubina neconjugată .
                                                              9
        Primele  trei  tulburări  ale  metabolismului  bilirubinei  sunt  asociate  cu  bilirubinemie  predominant
        neconjugată,  iar  a  patra  categorie  este  asociată  cu  bilirubinemie  predominant  conjugată  şi
        bilirubinurie.
        Bilirubina serică totală prezintă valori crescute în următoarele cazuri:
        • hemoliză necomplicată;
        • icter hepatocelular;


                                                                           343
   338   339   340   341   342   343   344   345   346   347   348