Page 344 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

• obstrucţie biliară extrahepatică;
• hepatită virală;
• hepatită alcoolică.
Bilirubina indirectă (BI)
Bilirubina neconjugată sau bilirubina indirectă se obţine prin diferenţa dintre valoarea bilirubinei totale
şi a celei directe. Concentraţia plasmatică a bilirubinei neconjugate este determinată de:
• rata cu care bilirubina nou sintetizată intră în plasmă (turnover-ul bilirubinei);
• rata eliminării bilirubinei de către ficat (clearance-ul hepatic al bilirubinei) .
8
Creşterile valorilor bilirubinei neconjugate în ser pot avea următoarele cauze:
• turnover-ul crescut caracterizat prin distrugerea crescută a eritrocitelor circulante - apare în afecţiuni
asociate cu hemoliză:
∗ anemiile hemolitice – în majoritatea cazurilor de hemoliză necomplicată nivelul mediu al
bilirubinei serice este de 3-4 mg/dL;
∗ icterul datorat producţiei crescute de pigment ca urmare a infarctelor tisulare (infarcte
pulmonare, colecţii sanguine în ţesuturi, după cateterisme, rupturi de anevrisme aortice);
• preluare hepatică alterată produsă de unele medicamente (acid flavaspidic, novobiocină);
• conjugare alterată a bilirubinei datorată activităţii scăzute a bilirubin-glucuronil-transferazei;
∗ icterul neonatal – aproape toţi nou-născuţii manifestă un grad de hiperbilirubinemie
neconjugată tranzitorie între a doua şi a cincea zi de viaţă ca efect al faptului că în acest
stadiu enzima hepatică glucuroniltransferaza este încă imatură. Valoarea bilirubinei indirecte
nu depăşeşte 5 mg/dL. La nou-născuţii cu un proces hemolitic supraadăugat, încărcătura
de pigment duce la un icter mai pronunţat şi nivelul bilirubinei poate depăşi 20 mg/dL.
∗ deficitul ereditar de glucuroniltransferază:
- sindrom Gilbert (hiperbilirubinemie uşoară şi persistentă cu valori medii de 1.2–3 mg/
dL, rareori depăşind 5 mg/dL);
- sindrom Crigler Najjar (tipul I cu absenţa glucuroniltransferazei şi valori ale BI de 20-45
mg/dL şi tipul II cu deficit parţial de glucuroniltransferază şi valori ale BI cuprinse între
6-20 mg/dL);
∗ deficit dobândit de glucuroniltransferază;
∗ inhibiţie medicamentoasă;
∗ icterul laptelui de sân (inhibiţie reversibilă a glucuroniltransferazei) 3;5;6 .
Bilirubina directă (BD)
Bilirubina conjugată, hidrosolubilă şi cu reactivitate crescută, dă o reacţie de culoare cu reactivul
diazo, fiind cunoscută sub numele de bilirubină directă. Creşterea valorilor bilirubinei directe în ser
este asociată cu excreţia redusă de pigment conjugat din ficat şi bilă şi apare în icterele colestatice
sau în cele hepatocelulare. Creşterea patologică a bilirubinei directe duce la apariţia acestui pigment
în urină. Întrucât bilirubina indirectă nu se elimină prin urină, prezenţa bilirubinei în urină denotă
creşterea în ser a bilirubinei conjugate.
Valori crescute ale bilirubinei directe apar în:
• obstrucţie intrahepatică:
∗ datorată unor defecte familiale ale funcţiei excretorii hepatice:
- sindromul Dubin Johnson (icter cronic idiopatic cu valori ale bilirubinei totale între 3-15

344