Page 443 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE 8
AL LABORATOARELOR SYNEVO TESTE DE BIOCHIMIE

• alcaloză
Hiperpotasemiile apar ca o tulburare a repartiţiei potasiului. În insuficienţa renală acută potasiul nu se
filtrează glomerular şi nu se secretă tubular în cantităţi suficiente. Dializa extrarenală este cel mai sigur
mijloc de corectare a valorilor potasiului la toţi bolnavii cu hiperpotasemii accentuate .
1
Recomandări pentru determinarea potasiului urinar - investigarea echilibrului hidro-electrolitic şi
acido-bazic în afecţiuni renale şi suprarenaliene; diagnosticul diferenţial al hipo-şi hiperkaliemiilor .
3;4
Specimen recoltat - a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa, pacientul urinează şi nu reţine această
urină, apoi colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină, până la ora 7 dimineaţa în ziua
următoare, inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reţin 100
mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se folosesc conservanţi; ambele recipiente
trebuie să fie bine închise cu capac şi se păstrează la 2–8 C până în momentul lucrului .
º
3
b) o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaţă) .
3
Recipient de recoltare - a) vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinţă),
pe care se notează cantitatea totală de urină din 24 ore ; b) eprubetă pentru urină .
3
3
Cantitatea recoltată - a) toată urina din 24 ore din care se reţin 100 mL ; b) 10 mL .
3
3
Prelucrare necesară după recoltare - nu este necesară .
3
Stabilitate probă - 14 zile la temperatura camerei, 14 zile la 2-8°C şi timp îndelungat la -20°C . 3
Metodă - potenţiometrică ISE (ion selective electrode) .
3
Valori de referinţă - a) 25-125 mmol/24h ; b) 20-80 mmol/L .
3
3
Factor de conversie: mmol/L=mEq/L
Limita de detecţie - 1 mmol/L .
3
Interpretarea rezultatelor
Creşteri
Excreţie ↑ de K asociată cu hipokaliemie (K urinar >20 mmol/L)
+
+
• pierderi renale de K în boli renale, administrare de diuretice • acidoză tubulară renală tipul I şi II
+
• cetoacidoză diabetică sau alcoolică • hiperaldosteronism primar şi secundar • sindrom Cushing •
sindrom Bartter • alcaloză metabolică cu pierderi intestinale de HCl (vărsături, drenaj gastric).
Excreţie ↑ de K asociată cu hiperkaliemie (K urinar >40 mmol/L )
+
+
• aport crescut de potasiu (alimentar sau terapeutic) • reducerea intrării K în celule: deficit de
+
insulină, administrare de β-blocante, digitală • distrucţii tisulare, hemoliză • acidoză metabolică •
infuzie de soluţii hipertone 1;4;5 .
Scăderi
Excreţie ↓ de K asociată cu hipokaliemie (K urinar <20 mmol/L)
+
+
• aport scăzut de K • pierderi extrarenale de potasiu (cutanate, fistule, laxative, diaree).
+
Excreţie ↓ de K asociată cu hiperkaliemie (K urinar <40 mmol/L)
+
+
• hipoaldosteronism şi pseudohipoaldosteronism • afecţiuni renale cu flux urinar scăzut
(nefroscleroză, pielonefrită, glomerulonefrită) 1;4;5
Pentru identificarea diferitelor tipuri de hipokaliemii este importantă determinarea pH-ului sanguin,
respectiv demonstrarea prezenţei acidozei sau alcalozei; dacă este prezentă acidoza metabolică
hipokaliemică, determinarea suplimentară a excreţiei urinare de clor este utilă pentru diagnostic.
443