Page 446 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1

8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO

Bibliografie
1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests.
Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009; 640-649.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Protein, Total,
Serum. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Norbert Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS,
USA, 3 ed. 1995;518-521.

8.1.55 Proteine urinare

Informaţii generale
În condiţii normale, urina nu conţine decât urme fine de proteine . Acestea sunt reprezentate de o
2
combinaţie de proteine derivate din plasmă care au fost filtrate de glomeruli şi nu au fost reabsorbite
de tubii proximali precum şi de proteine secretate de tubii renali sau alte glande accesorii . Astfel, o
5
treime din cantitatea de proteine urinare este dată de albumină, restul fiind constituit din globuline
plasmatice şi glicoproteina Tamm-Horsfall secretată de celulele tubulare renale.
Prezenţa unei cantităţi crescute de proteine în urină poate fi un indicator important al disfuncţiei renale.
Constituie adesea primul semn de boală şi poate să apară înaintea simptomelor clinice. Cu toate
acestea, trebuie ţinut cont de faptul că există şi condiţii fiziologice precum şi alte condiţii patologice
(afecţiuni non-renale) care pot asocia proteinurie. De asemenea, există şi unele afecţiuni renale în
care proteinuria este absentă .
2
Recomandări pentru determinarea proteinelor urinare – prezenţa de proteine la examenul urinei
pe strip; evaluarea afecţiunilor renale; screening-ul gamopatiilor monoclonale .
3;5
Pregătire pacient - va evita exerciţiile fizice înainte de recoltare .
4
Specimen recoltat - a) urina din 24 ore; la ora 7 dimineaţa pacientul urinează şi nu reţine această
urină, apoi colectează într-un vas de plastic toate emisiunile de urină până la ora 7 dimineaţa în ziua
următoare, inclusiv; se omogenizează urina recoltată; se măsoară întreaga cantitate, se reţin 100
mL în pahar de plastic de unică folosinţă pentru urină; nu se folosesc conservanţi; ambele recipiente
trebuie să fie bine închise cu capac, ele se păstrează la 2–8 C până în momentul lucrului.
º
b) o probă de urină spontană . 4
La pacienţii cu suspiciune clinică de proteinurie ortostatică se va proceda astfel:
- pacientul va fi instruit să golească vezica urinară înainte de culcare şi să arunce urina;
- în dimineaţa următoare se va recolta o probă de urină înainte ca pacientul să se dea jos din
pat;
- o a doua probă de urină va fi recoltată după cel puţin 2 ore de ortostatism . 2
Recipient de recoltare: a) vas de plastic de 2-3 L şi pahar de plastic pentru urină (unică folosinţă), pe

446