Page 442 - Ghidul Serviciilor Medicale Synevo, Ediția 2, Volum 1
P. 442
8 TESTE DE BIOCHIMIE GHIDUL SERVICIILOR MEDICALE
AL LABORATOARELOR SYNEVO
Creşteri: amilorid, amfotericină B, atenolol, azatioprină, azitromicină, canabis, cefotaxim, ciclosporină,
clofibrat, danazol, dexametazonă, digoxin, doxorubicină, eritropoetină, etretinat, heparine cu greutate
moleculară mică, indometacin, inhibitori ai enzimei de conversie, izoniazid, ketoconazol, labetalol,
litiu, lovastatin, manitol, metiltestosteron, metoprolol, naproxen, netilmicină, nifedipină, norfloxacin,
ofloxacin, penicilină, pentamidină, pindolol, piroxicam, propranolol, spironolactonă, sulindac,
tacrolimus, timolol, triamteren, trimetoprim, zalcitabin .
2
Scăderi: acetazolamidă, albuterol, aspirină, azatioprin, bumetanid, carbamazepin, carbenicilină,
cefalexin, clorochină, clorotiazid, cisplatin, corticosteroizi, dobutamidă, fluconazol, flucitozină,
furosemid, gentamicină, imatinib, insulină, itraconazol, ketoprofen, laxative, levodopa, litiu,
metilprednisolon, metoclopramid, moxalactam, naproxen, neomicină, nifedipină, ondansetron,
pamidronat, penicilină, piperacilină, plicamicină, prednisolon, prednison, spironolactonă, streptozocin,
tacrolimus, tetraciclină, teofilină, ticarcilină, tobramicină, triamteren, trimetoprim, zalcitabin .
2
• Interferenţe analitice
Hemoliza determină valori fals crescute (nu se recomandă testarea serurilor hemolizate!).
Bibliografie
1. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of
Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1003-1007.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and
Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA,8 Ed., 2009, 1249-1250.
3. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Potassium,
Serum. www.labcorp.com 2009. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Electrolyte and Water Balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and
Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main,
Germany, 1 Ed., 1998, 306-313.
8.1.53 Potasiu urinar
Informaţii generale
Cea mai mare cantitate de potasiu se elimină pe cale renală; excretia K este variabilă în limite foarte
+
largi, în funcţie de aport. La nivelul nefronului, potasiul este supus celor trei mecanisme fundamentale:
filtrare glomerulară, reabsorbţie completă în tubii proximali şi secreţie în tubii distali. Excreţia de
potasiu depinde exclusiv de procesele de filtrare şi secreţie. Scăderea nivelului de potasiu din celula
tubulară renală obligă devierea schimbului ionic cu sodiu pe calea H /Na În acest fel se produce
+
+
.
eliminarea în exces a ionilor de hidrogen, urina devine acidă, iar în fluidele organismului se dezvoltă
o alcaloză metabolică. Alcaloza metabolică constituie manifestarea cea mai obişnuită a pierderii
potasice. Pierderile de potasiu prin rinichi apar în mai multe circumstanţe:
• exces de hormoni mineralocorticoizi
• leziuni tubulare renale
• supraîncărcarea cu Na în fluidul tubular
+
442